În fine…

RADU VIDA

China nu are nevoie de nimeni. Sau, dacă simte nevoia unui partener caută acele alianţe care îi aduc notorietate. Bunăstare. Putere. Această ţară mare – la propriu şi încă odată la… propriu! – a făcut din orientarea sa de deschidere faţă de lume o prioritate a politicii sale externe. Luptă grea, putem spune, din moment de forţe opuse politicilor de alianţe benefice destabilizează ba Africa de Sud, sau Brazilia, ba  Rusia sau China. Daca aceste ţări mari, puteri economice şi cu „n” posibilităţi de contracarare a oricăror încercări de manipulare pe baza resurselor naturale şi a potenţialului ştiinţific, sînt vulnerabile în faţa atacurilor concertate ale fluxurilor valutare şi ale scenariilor serviciilor secrete, nu este de mirare că atenţia lor se îndreptă şi spre ţările „mici”. (Aderăm însă la conceptul acelor politologi care susţin că nu există ţări mici, ci doar ţări cu voinţă limitată).

În acest context este firească atitudinea Chinei de a cere sprijin acelor ţări care s-au dovedit a fi loiale unor principii şi, mai ales, de menţinere şi dezvoltare a prieteniei între popoare. Pe baze reciproc avantajoase.

Nu sînt vorbe în vînt.

Cu toată distanţa fizică şi culturală, China s-a arătat întotdeauna ca un ferm sprijinitor al României. N-au contat regimurile politice. N-au contat enormele diferenţe demografice, gîndire strategică ş,a. S-au găsit întotdeauna molalităţi de lansare a unor dialoguri care au condus la soluţii dintre cele mai favorabile ambelor părţi. Iar relaţiile s-au consolidat în timp.

E drept, destul de timid.

Dar, în condiţiile în care politicul a avut rezerve în ceea ce priveşte o şi mai mare apropiere de China, datorită şantajului practicat de Occident, China s-a arătat mereu deschisă în derularea unor colaborări economice avantajoase. Şi, credeţi-mă, multe s-ar fi realizat dacă ne-am fi văzut de interesele naţiunii şi n-au fi plecat capul ca gargara celor care, pe la spate, făceau şi fac afaceri mănoase cu această ţară asiatică. Mai trebuie spus în contex că, tinerii au fost cei care, înbrăţişînd cultura chineză au deschis o cale mai… netedă dialogului politic, contribuţii esenţiale avînd şi mass media în limba română din această ţară.

Ei, bine, iată că, după cîteva vizite la cel mai înalt nivel şi a dialogului îndelungat al experţilor, o delegaţie parlamentară, condusă de vicepreşedintele Comitetului Permanent al Conferinţei Consultative Politice a Poporului Chinez, Han Qide a sosit în vizită la Parlamentul României.

Protocol. Amabilităţi de musafiri şi gazde. Multe gesturi diplomaticeşti. Pe care le-a trecut cu brio, atît preşedintele Senatului României, domnu Călin Popescu-Tăriceanu, cît şi ceilalţi membrii ai Legislativului. S-au spus lucruri frumoase şi de o parte şi de cealaltă şi a venit vorba şi despre unităţile 3 şi 4 ale Centralei Nucleare Electrice de la Cernavodă şi alternativa la ruta maritimă (mai scurtă şi mai economicoasă) a Noului Drum al Mătăsii. Partea chineză, însă, a fost foarte interesată în a ne afla poziţia pe care o vom adopta în susţinerea sau nu a recunoaşterii de către Uniunea Europeană a statutului de economie de piaţă a Chinei.

Am devenit mai importanţi.

Am fost rugaţi chiar să fim de partea adevărului şi să susţinem această importantă recunoaştere. Nu ne costă nimic să fim solidari cu aceşti prieteni.

Şi abia atunci vom putea discuta şi despre hidrocentrala de la Lăpuştşti, şi de trenuri de mare viteză din Capitală spre Iaşi, Constanţa şi – de ce nu? – Satu Mare.

Şi încă multe altele.