Îmbătaţi cu ţuica dezbinării

Ambasador.

Mare, plin de… potenţial, tare în a servi. Căci nu putem uita etimologia latină, care vorbeşte de un servitor. Şi care nu iese niciodată din cuvântul stăpânului. Aşadar, trimişii marilor puteri fac totul pentru a implementa politica statului care i-a trimis. De obicei o politică contrară voinţei statului gazdă şi, mai ales, a poporului de unde o fi el.

Dacă unii ambasadori de pe la noi consideră că obiceiurile Crăciunului (din Moldova, în special) aparţin unui ev precreştin rău-famat) alţii, în schimb, se duc şi în … mâini la manifestările sălbatice cu adânci rădăcini în Evul Mediu. De ce oare? Doar aşa, să se îmbete cu pălinca harghitenilor?

Daţi-mi voie să mă îndoiesc.

Ambasadorii Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii, Belgiei şi Ungariei nu s-au adunat pe degeaba la Csiksereda. Unul n-a încercat să spună asta în română: Miercurea Ciuc. Şi nici măcar cu Szekerburg-ul german nu s-au încurcat. S-au dedat însă la ceea ce ambasadorul Graţioasei Sale Majestăţi, Elisabeta a II-a a numit „pălinca de aici este foarte specială” (citat vesel şi hlizit după Brexit-ul ES Paul Brummell).

Preapotenţialitatea lor n-a scăzut nici când a venit vorba despre obiceiul barbar al măştilor groteşti, plimbate pe străzile oraşului pentru a „înmormânta iarna”.

Aşa este obiceiul locului: din întunecatul Ev Mediu, se zice că e bine ca, înainte de Postul Mare catolic să se ardă păcatele oamenilor (?) Am pus semnul întrebării pentru că nimeni nu spune cu voce tare care ar fi aceste păcate.

O veselie macabră, de alungare a duhurilor rele (în secol. XXI, zic !!!) s-a scălâmbăito-belingărit cu măşti de o hidoşenie „clasică”, ce a slăvit simboluri ale Ungariei Mari. Şi Mici, totodată.

Înainte ca gâlgâiala pălincii de 50 grade să cutremure suflete, ambasadorii s-au retras din calea vulgului. Oripilaţi? N-aş putea spune. Cert e că întâlnirea de taină s-a desfăşurat pe… Trei Scaune (USA, GB şi B), stâlpuite temeinic de H-ul ce a stat la temeinicia mesei plină de bucate.

Alese, desigur.

Fărşangul este un ceva care în română nici că se există! Dar păpuşa bilibistrocizant-traductibilă, închipuind toate păcatele oamenilor a fost arsă în urletele celor care, cu o clipă înainte numărau cu obstinaţie ţepii din coroana Întâistătătorului Sfânt al unui neam cu greu smuls din ghearele beznei păgâne.

Nostalgice vremuri !

Radu VIDA