Ildikó Szabo – Raimondi (n. 11 noiembrie 1962, Arad)

Marea soprană Ildikó Szabo-Raimondi s-a născut într-un sat de lîngă Arad, în urmă cu 50 de ani, manifestînd, încă de mică, o mare dragoste pentru muzică. După cum ea însăşi ne spune, talentul vine de la mama sa, care cînta, iar îndrumarea – de la preotul din sat, care i-a descoperit acest talent încă de la vîrsta de doi ani. Deşi tatăl său era miliţian şi nu avea nimic în comun cu biserica, fetiţa de doi ani mergea singură în grădina casei parohiale, la preotul care o învăţa să cînte şi care a introdus-o şi în corul bisericii. Peste ani, ea ajunge să frecventeze Şcoala Specială de Artă din Arad, unde ia ore de canto, balet, violoncel şi teatru, absolvind cu succes această instituţie.

În anul 1986, Ildiko Szabo se căsătoreşte cu Remo Raimondi, cetăţean italian cu nume de rezonanţă germană, care o ajută să ajungă, în 1988, la Viena Chamber Opera, unde cîştigă, datorită vocii sale extraordinare, Concursul Internaţional de canto „Hans Gabor-Belvedere” la secţiunea operetă. Bineînţeles că drumul spre Viena nu a fost unul uşor, întrucît, în acea vreme, obţinerea unui paşaport necesita multe eforturi cauzate de regimul politic comunist. După decesul primului ei soţ, artista este căsătorită în prezent cu un austriac, Prof. univ.dr. Herbert Zeman, numele artistic rămînînd Ildiko Raimondi, pe care îl poartă cu mare cinste.

Odată ajunsă la Viena, debutează trei ani mai tîrziu, în 1991, la Opera de Stat din Viena, interpretînd cu succes rolul Sophie din „Der Rosenkavalier” de Richard Strauss, urmat de rolul Paminei din „Die Zauberflote”, pentru care a fost apreciată în mod deosebit. Din acel moment, soprana a avut numeroase apariţii pe scenele internaţionale, fiind acompaniată, îndeosebi, de Orchestra Filarmonică şi cea Simfonică din Viena. În urma evenimentelor fericite din cariera sa şi mai ales în urma succesului repurtat la concursul Belvedere, artista declara cu bucurie că: „Am cîştigat concursul şi viaţa mea s-a schimbat complet de atunci. În 1991 am urcat pentru prima dată pe scena Operei de Stat din Viena, iar în 1997 am dobîndit şi cetăţenia austriacă”.

Talentul excepţional i-a fost recunoscut la scurt timp
după apariţiile pe scena vieneză, cînd, în 2004, a primit
titlul de „Österreichische Kammersängerin” sub auspiciile preşedintelui Republicii Federale Austria.

În perioada 2001-2003 a susţinut numeroase recitaluri ca Lieder-singer la Wiener Musikverein, unde a fost invitată de onoare în nenumărate rînduri. Astfel, a cîntat alături de pianişti faimoşi, precum Charles Spencer, Graham Johnson sau David Lutz. Tot în cadrul aceleaşi instituţii, în anul 2003 a prezentat recitalul Goethe-Lieder pe muzica cehului Johann Wenzel Tomaschek, recital inclus ulterior şi pe un CD.

În carieră a cîntat sub bagheta unor dirijori celebri, precum: Dennis Russel Davies, Zubin Mehta, Sir Charles Mackerras, Sir Roger Norrington, Rafael Frühbeck de Burgos, Fabio Luisi, Leopold Hager, Riccardo Mutti, Vladimir Fedoseyev, Horst Stein, Seiji Ozawa, Peter Schreier şi Franz Welser-Möst.

Apariţiile la Musikverein au fost numeroase şi amintim doar cîteva, mai semnificative: în 2006-2007 a cîntat în „Mozart und seine Gesellen”; în 2008 a cîntat în cadrul Kammermusikfest Lockenhaus; în septembrie 2009 a susţinut recitaluri sub genericul „Cîntece din timpuri galante” cu creaţii ale lui Joseph Haydn şi ale contemporanilor săi. De asemenea, soprana s-a bucurat de colaborările cu tenorul şi dirijorul Peter Schreier şi de turneele cu dirijorul Franz Welser-Möst.

Soprana a fost invitat de onoare în cadrul Săptămînilor Festivalului Vienez, fiind considerată o „cîntăreaţă austriacă”, în ciuda originilor sale româneşti, asta datorîndu-se numeroaselor apariţii pe scena vieneză şi faptului că, cetăţean austriac fiind, locuieşte permanent la Viena.

În aceeaşi perioadă, 2006-2007, cînd a avut numeroase apariţii la Wiener Musikverein, participă şi la concertele cu Orchestra Simfonică din Viena (prima interpretare a „Hymne der Agave” de Egon Wellesz) şi cu Orchestra Filarmonică din Viena („Krönungsmesse” de Mozart şi „Exsultate jubilate” la Basilica Sf. Petru din Roma, sub bagheta lui Leopold Hager). De asemenea, cu Filarmonica din Viena a cîntat în premiera internaţională din 2009 a lucrării „Requiem Ebraico” a lui Zeisl.

În cadrul Operei de Stat din Viena şi-a făcut un excepţional debut în luna mai a anului 2008, în rolul lui Alice din „Falstaff” de Verdi. La această operă a interpretat peste 40 de roluri, dintre care remarcăm cîteva succese importante: Pamina (Die Zauberflöte), Antonia (Les Contes d’Hoffmann), Zdenka (Arabella), Sophie (Der Rosenkavalier), Ighino (Palestrina) sau Lauretta (Gianni Schicchi).

Ca urmare a unei colaborări intense şi de lungă durată cu Opera de Stat din Viena, colaborare încununată de succes, pleacă împreună într-un turneu extraordinar în Japonia, în perioada 2008-2009, unde a interpretat rolul Marzelline din „Fidelio” de Beethoven, sub bagheta lui Seiji Ozawa. De asemenea, în aceeaşi perioadă, participă împreună cu Opera de Stat din Viena la Zilele „Richard Strauss” de la Garmisch, în Germania. În cadrul Operei de Stat din Viena, soprana a colaborat cu mai marele ei concetăţean şi conbănăţean, Ioan Holender, cel mai longeviv director al acestei opere, alături de care, în anul 2010, o găsim în opera pentru copii „Pünktchen şi Anton”.

Apogeul carierei sale, însă, va fi în anul 2011, cînd i s-a făcut onoarea de a cînta, în premieră, noul imn al Austriei, „Patria marilor fiice şi fii”, fiind nespus de fericită pentru privilegiul de a putea să intoneze acest imn. Repetiţiile şi familiarizarea cu textul noului imn le-a început înainte de jumătatea anului 2011, iar înregistrarea în studio s-a făcut pe data de 15 iulie 2011, acesta devenind „imnul oficial al Austriei” începînd cu 1 ianuarie 2012. Graţie alegerii sale de a cînta noul imn al Austriei şi CD-urilor pe care le-a înregistrat pînă în prezent, Ildikó Szabo-Raimondi se bucură de un succes internaţional remarcabil, ea fiind recunoscută în toată lumea drept o mare soprană şi o încîntătoare divă.

Prof. dr. ing.  Pompiliu MANEA

P.S. – După redactarea acestui capitol din viitoarea carte, aflată în lucru – Prezenţe româneşti în capitala Imperiului Habsburgic – Viena – a Prof. dr.ing. Pompiliu Manea, textul de mai sus a fost citit şi corectat (la cererea autorului) de eroina rîndurilor de faţă, concetăţeana noastră, artista Ildiko Raimondi, aceasta dînd BT-ul pentru apariţia în carte.