Ieşirea unei ţări din zona euro ridică chestiuni juridice şi este destabilizatoare

Financial Times
Liderii zonei euro nu şi-au dat seama de dimensiunea şi natura crizei, au recitat cu uşurătate în beneficiul publicurilor naţionale, arătînd cu degetul vinovaţii, chiar dacă vina nu este numai a celor care s-au îndatorat fără judecată, ci şi a celor care au împrumutat bani fără judecată.

Au intrat în joc două elemente noi: opinia publică germană se întoarce împotriva Băncii sale centrale, iar mulţi politicieni, printre care şi premierul olandez Mark Rutte, vehiculează posibilitatea unei ieşiri forţate.

Sensul uniunii monetare stă în irevocabilitatea sa. În plus, nu vedem niciun anunţ de măsuri care să poată reduce prima de risc pentru ieşirea din euro la niveluri neglijabile. Acum, investitorii trebuie să se confrunte cu riscurile datoriei publice, riscurile financiare şi riscurile unei ieşiri din euro. Rezultatul va fi o fugă de titluri de stat şi obligaţiuni bancare şi chiar o dezintegrare a pieţelor de capital în componente naţionale.

Odată rupt tabuul, posibilitatea unei ieşiri trebuie luată în considerare. Este ea posibilă sau de dorit? Nouriel Roubini a susţinut că Grecia trebuie să declare incapacitatea de plată şi să iasă din zona euro. Nu este o chestiune de “dacă” se va întîmpla, ci “cînd” se va întîmpla. Oare acest lucru ar însemna o ieşire forţată din euro? Răspunsul este nu. O susţin şi Willem Buiter, şi Ebrahim Rahbari (Citigroup). Grecia va ieşi efectiv din euro dacă restul zonei euro, inclusiv Banca Centrală Europeană, nu va face nimic pentru recapitalizarea şi restituirea de lichidităţi băncilor elene. În acel punct, a crea o nouă monedă va deveni inevitabil. Dar partenerii Atenei pot împiedica fără probleme un rezultat de acest gen.

Oare Grecia ar trebui să încerce în mod activ să iasă din euro, în interesul său? Economiştii sînt divizaţi. Pentru Buiter, o devalorizare a monedei care ar înlocui euro la Atena ar fi inutilă: va fi erodată de inflaţie. Roubini, în schimb, crede că este fundamental. Wolf este de acord cu Roubini: Grecia are un deficit uriaş în soldul cu ţările străine şi în acelaşi timp o economie în depresie. Este necesară o devalorizare substanţială în termeni reali şi este mult mai uşor să ajungi acolo cu o devalorizare a monedei decît cu o deflaţie.

Ideea ieşirii din euro este dificil de realizat. Dintr-un punct de vedere juridic, ar implica o ieşire a Greciei din UE. Totodată, Grecia va rămîne exclusă şi de pe piaţa unică. Ar fi imposibil să iasă rapid şi curat. Anunţul va declanşa panica, iar guvernul va trebui să impună un plafon privind retragerile de bani din bănci, sau chiar să le închidă, şi ar trebui să impună controale de capital, cu încălcarea obligaţiilor prevăzute în tratate. Va putea redenomina datoria contractată în ţară, dar nu şi pe cea contractată în străinătate iar multe companii mari vor da faliment. Un raport al UBS estimează costul economic total în primul an la un 40-50% din PIB.

Contaminarea va fi inevitabilă. Se va încerca construirea unui zid între ţara care renunţă la euro şi alte state cu risc, dar bariera de protecţie nu va rezista presiunii. Cea mai mare parte a datoriei greceşti este deţinută de subiecţi străini. Atît guvernele cît şi marile companii vor întîmpina greutăţi în a împrumuta bani, băncile vor fi luate cu asalt, BCE va fi obligată să împrumute bani fără limite, iar interconexiunile globale ale instituţiilor de creditare vor arăta terifiant. Potrivit Băncii Reglementelor Internaţionale, numai băncile americane sînt expuse pentru 478 miliarde de dolari privind Grecia, Irlanda, Italia, Portugalia şi Spania.

Dacă ieşirea unei ţări mici şi slabe suscită teamă, ce s-ar întîmpla dacă ar ieşi o ţară puternică precum Germania? Şi aici s-ar pune chestiuni juridice, chiar dacă Germania ar putea obţine modificări ale tratatelor în sens favorabil pentru ea. În acest caz ar exista o fugă masivă de capitaluri, de data aceasta spre Germania. În plus, o ieşire a Germaniei ar destabiliza partea care rămîne din zona euro, cu o probabilă dezintegrare finală. Şi ţara puternică ar suferi un şoc negativ: băncile sale şi-ar vedea devalorizate activităţile străine iar exportul va suferi daune foarte grele în termeni de competitivitate. Analiza UBS sugerează că o ţară puternică precum Germania ar putea suferi o pierdere în primul an egală cu 20-25% din PIB. În plus, ieşirea din euro (şi cel puţin pe baza legilor existente şi din UE) a ţării-cheie va expune riscului nu numai piaţa unică ci şi reţeaua de cooperare a Europei postbelice, lăsînd Germania şi Franţa izolate.

Ideea unei ieşiri din euro este destabilizatoare. În acest moment este nevoie de o expansiune economică puternică în ţările nucleului dur, mai ales printr-o relaxare a politicii monetare a BCE. Pe termen lung, minimul necesar este un nivel mult mai ridicat de solidaritate şi disciplină bugetară, precum şi un sistem bancar cu un nivel mult mai ridicat de capitalizare.