Ieşirea MB din UE va fi dăunătoare zonei de frontieră cu Irlanda

The Irish Times

Serviciul diplomatic irlandez ar trebui să informeze parlamentarii britanici privind costul politic şi uman mare al părăsirii UE de către Regatul Unit. Este din ce în ce mai probabil ca în viitoarea campanie electorală din Marea Britanie, atît laburiştii cît şi conservatorii să promită un referendum privind rămînerea în UE. Ei vor face această promisiune simţindu-şi ameninţată poziţia de către UKIP, partidul ai cărui alegători sînt în primul rînd preocupaţi de imigraţie şi doar secundar de rămînerea ţării în UE, este de părere John Bruton, fost premier şi fost ambasador UE în SUA.

Opinia publică britanică vede “Europa” drept o ţară străină cu care Regatul Unit are un fel de tratat şi nu ca pe o entitate în care acesta este membru participant cu drept de vot privind fiecare decizie. Este ignorat rolul important în deciziile UE ce revine parlamentarilor europeni britanici, miniştrilor britanici şi unui comisar britanic. Toate deciziile sînt prezentate ca provenind de la o birocraţie “nealeasă”.

Este posibil ca renegocierea să fie o dezamăgire, deoarece aşteptările sînt nerealiste. Nu va fi o negociere cu birocraţii de la Bruxelles, ci cu toţi ceilalţi 26 de membri ai clubului în care Marea Britanie are o vechime de peste 40 de ani. Renegocierea ar trebui să mulţumească fiecare dintre aceste 26 de state. Marea Britanie ar dori să plătească mai puţin, dar alte ţări ar dori să plătească mai mult. Multe ţări din UE văd lucrurile de care ar dori cel mai mult să scape negociatorii britanici, cum ar fi directiva programului de lucru, ca parte a ceea ce au cîştigat, în schimbul deschiderii lor faţă de piaţa unică. Scutirea Marii Britanii de la Politica Agricolă Comună, o altă posibilă solicitare britanică, nu va progresa.

Pe măsură ce se apropie alegerile vor exista discuţii despre noile “linii roşii”, iar acest lucru va face şi mai dificilă negocierea. În ultimul sondaj, 49% dintre cetăţenii britanici au afirmat că vor vota pentru ieşirea din UE şi doar 32% pentru rămînere. Indiferent de cît de bune vor fi argumentele pro-UE în campanie, acest decalaj de 17 procente s-ar putea dovedi prea mare.

Efectul părăsirii UE de către Marea Britanie ar putea slabi compromisul fragil din Irlanda de Nord, iar acest lucru este complet ignorat în dezbaterea care are loc atît în Marea Britanie cît şi la Bruxelles, unde nervozitatea faţă de britanici este palpabilă şi există puţină dispoziţie de a ajusta ceea ce se consideră a fi cerinţele nerezonabile britanice, prezentate într-un moment în care UE are lucruri mai importante pe cap.

Dacă Marea Britanie părăseşte UE, aceasta va negocia un fel de nouă relaţie cu ea avînd în vedere că jumătate din exporturile britanice merg spre zona euro. Dar ce fel de relaţie?

Potrivit fostului demnitar irlandez, una dintre marile forţe motrice ale sentimentului anti-UE în Marea Britanie este imigraţia unor cetăţeni din ţări din Europa Centrală şi de Est membre în UE, cum ar fi România, Bulgaria şi ţările baltice.

Dacă Marea Britanie va părăsi UE, va fi cu adevărat liberă să blocheze imigraţia din anumite ţări din UE. Dar, în calitate de membru al UE, Irlanda nu va putea face acelaşi lucru. Deci, dacă Regatul Unit vrea să împiedice ca aceşti imigranţi din UE să intre în ţară prin Irlanda, va trebui să introducă controlul paşapoartelor la Newry, Aughnacloy, Strabane şi toate celelalte rute prin care aceştia ar putea trece frontiera din Irlanda în Marea Britanie.

Dacă Marea Britanie iese din UE, vor trebui colectate şi tarifele la exporturile britanice. Tarifele medii din UE sînt destul de mici, dar unele tarife, la bunuri cum ar fi produsele lactate şi îmbrăcămintea, sînt destul de mari. Vor trebui înfiinţate posturi vamale pe drumurile de frontieră pentru a asigura colectarea acestor tarife. Traficurile, cu tot potenţialul lor de sursă de finanţare pentru alte forme de ilegalitate, vor deveni foarte profitabile din nou.

Costurile umane şi politice din zonele de frontieră vor reprezenta cel mai rău aspect al situaţiei. Comunităţile naţionaliste se vor simţi din nou separate de Irlanda de inconvenientul controalelor paşapoartelor, iar eforturile de a face din Irlanda o destinaţie turistică unică vor fi anulate.

Unii ar putea spune că aceste riscuri ar putea fi atenuate dacă Marea Britanie va negocia un acord cu UE, similar celui cu Norvegia sau Elveţia, printre care comerţul liber şi libera circulaţie a persoanelor. În afară de faptul că acest lucru nu va satisface sentimentul britanic antiimigraţie, pentru a avea acces “duty-free” la pieţele UE pentru produsele şi serviciile sale Marea Britanie va trebui să continue să aplice normele UE, ca şi acum, dar fără a avea niciun cuvînt de spus în privinţa lor.

Este ceea ce Elveţia şi Norvegia fac. Marea Britanie va trebui totodată să continue să contribuie la bugetul UE, aşa cum face şi Norvegia, iar acest lucru va fi şi mai enervant decît situaţia actuală pentru euroscepticii britanici.