Iarna ca iarnă, la Dej

Zăpada căzută în week-end le-a reamintit dejenilor că iarna, în mod cu totul paradoxal, în România mai şi ninge. Nu însă şi autorităţilor. Luate, ca de obicei, prin surprindere, administraţiile locale au cam bălmăjit-o şi de astă-dată, crezînd probabil că iarna e ca vara, adică trece de la sine.

 Eterna şi fascinanta surpriză

 Dacă stăm şi judecăm, pînă acum iarna asta n-a fost mai cumplită decît altele din anii precedenţi, cel puţin nu în zona noastră. Dar, cu toate acestea, dejenii care au ieşit luni din case au fost nevoiţi să-şi demonstreze, încă o dată, abilităţile pentru sporturile extreme şi să-şi chivernisească bine nivelul de adrenalină din sînge.

Dacă pe carosabilul din zona centrală au mai trecut, sîmbătă şi duminică, la intervale regulate, utilajele de deszăpezire şi s-a aruncat oareşce material antiderapant, pe străzile lăturalnice şi aleile dintre blocurile cartierelor e jale. Dealul Florilor, în principal, apoi Simion Bărnuţiu şi 1 Mai au rămas nişte fecioare în alb, iar un drum cu maşina pe străzile în pantă ale oraşului (şi Dejul are o mulţime!) este similar cu o lecţie de supravieţuire gen Bear Grylls.

„Pe strada Ţibleşului s-a intervenit tîrziu – spune Gabriel Moncea, un dejean de 32 de ani. Luni dimineaţa abia se putea circula. Pe alte străzi, zăpada frămîntată avea cîţiva centimetri pe carosabil, iar în oraş, pe străduţele lăturalnice nu s-a intervenit deloc. Se vede că ninsoarea iarăşi a luat autorităţile prin surprindere!”

Gheaţa de sub zăpadă şi făgaşele create prin zăpadă pun de asemenea, din belşug, probleme şoferilor. La fel şi pietonilor care nu se pricep la echilibristică. Fără pioleţi, nu au nici o şansă să treacă teferi peste mormanele de omăt!

În fine, marea problemă de pe străzile centrale a rămas numărul mare de maşini parcate şi înzăpezite care îngreunează deszăpezirea, atîta cît este. La fel şi rigolele troienite, utilajele de deszăpezire aruncînd cu voioşie zăpada în respectivele rigole. Care zăpadă, cu aceeaşi voioşie, va aştepta soarele pentru a se topi şi a da undă verde băltoacelor de toate dimensiunile.

„Merg încet şi cu grijă. Ce sa fac, dacă nu curăţă nimeni?! Trebuie să ajung pînă la Policlinică” – spune Mircea C., în vîrstă de 69 de ani. Ca şi cum nu ar fi fost îndeajuns, foarte mulţi şoferi au ales să-şi parcheze maşinile pe trotuare, obligîndu-i pe pietoni să ocolească pe carosabil.

„Nici măcar în staţiile de autobuz nu s-a curăţat ca lumea, deşi lucrătorii de la DASP ar fi trebuit să acţioneze în special în aceste zone. Rămîne, ca pentru un pic de siguranţă, oamenii să iasă din case doar după topirea zăpezii, sau să circule doar prin centrul oraşului dacă nu vor să ajungă la spital” – se revoltă şi Ioan Petruţ, în timp ce aşteaptă un autobuz spre gară.

Cel mai adesea însă, oamenii îşi văd apatici de drum bombănind printre dinţi.

 Trotuarele şi trînta

Cît despre trotuare, gheaţa şi zăpada sînt la ele acasă. Cu toate acestea, cele mai multe trotuare nu au văzut încă o lopată sau o mătură. Mai ales cele din dreptul unor spaţii comerciale sau sedii de firme şi bănci. Scările multor magazine sînt pline şi ele de mîzgă, iar cetăţenii trebuie să fie atenţi să nu alunece şi să nu se accidenteze. Grijă mare şi cînd calcă pe capacele de la canale sau pe orice altă suprafaţă metalică, întrucît gheaţa depusă pe ele le-a transformat într-un adevărat patinoar. Singura veste bună pentru omul de rînd este prognoza meteo. De săptămîna viitoare soarele va curaţa zăpada şi gheaţa în locul gospodarilor!

„Cireaşa de pe tort” însă, pentru Dej, o reprezintă trotuarele în valuri! Da, valuri, valuri… ultima găselniţă inteligentă, demnă de Cartea Recordurilor. Primarul, viceprimarul, constructorul şi serviciul tehnic al Primăriei, toată lumea a ţinut să mă convingă că aşa se face şi în altă parte (Cluj, Sibiu şi restul Europei!) şi că aşa prevăd normativele europene. Că „valurile” cu pricina sînt pentru persoanele cu dizabilităţi, vezi doamne, să se deplaseze mai uşor… Aş vrea să-i văd şi eu pe domnii care pledau cu atîta locvacitate pentru semenii lor cu probleme, deplasîndu-se hîţa-huţa pe un trotuar cu denivelări, într-un scaun cu rotile!

Şi pentru că sînt o persoană curioasă din fire, ca să nu spun că am umblat mii de kilometri prin Europa civilizată, care mi s-a dat drept exemplu şi n-am văzut nicăieri trotuare vălurite, m-am apucat de căutat respectivele normative, că de aia îl avem pe fratele Google la îndemînă! Ce să vezi, „se execută rampe la trecerile de pietoni, colţuri de stradă şi acolo unde există cereri din partea cetăţenilor”.

Rampe, domnilor, nu văi şi dealuri şi nu în mijlocul trotuarului! Rampe pentru a facilita urcarea şi coborîrea de pe trotuar, ca să fie pe înţelesul tuturor, mai ales al celor care clişeistic îmi spun că „decît fără trotuare, mai bine aşa”. Ba nu, dacă faci un lucru, fă-l ca lumea, nu de mîntuială, sub umbrela păguboasei ziceri „las’ că merge şi-aşa”. Şi încă ceva, nu am savurat nici gluma autorităţilor locale privind „dotarea” cetăţenilor cu echipament de iarnă, ca la maşini. Cauciucuri de iarnă şi lanţuri pe ghete, ce să zic, mare dovadă de inteligenţă şi umor!

Nota bene e că, dacă vi s-a întîmplat să ajungeţi la Urgenţă după ce aţi alunecat pe un trotuar necurăţat de zăpadă sau gheaţă, puteţi cere despăgubiri adresîndu – vă instanţei de judecată. Procesul, după cum m-a informat un tînăr avocat, nu este nici de durată, nici complicat atîta timp cît se pot dovedi trei elemente, şi anume: cauzarea unui prejudiciu, identitatea persoanei care a cauzat prejudiciul respectiv (proprietarul clădirii sau spaţiului în faţa căruia nu s-a curăţat trotuarul) şi, nu în ultimul rînd, legătura de cauzalitate între fapta şi prejudiciul cauzat.

În Europa de care tot vorbim, aceste procese – spaima tuturor, firme şi autorităţi – sînt absolut obişnuite şi mai eficiente decît toate somaţiile şi amenzile.

M. Vaida

Articole din aceeasi categorie