Horaţiu Russin: MacDonalizarea României

– sau cum a devenit America pămînt românesc –
Fiecare carte îşi are propria istorie. Iar istoria cărţii d-lui Horaţiu Russin (MacDonalizarea României – Ed. Carolina, Cluj-Napoca, 2012) este concentrată la maximum într-o clipă de mare generozitate. Autorul, ‘’specialist în Administraţia Publică şi Management Internaţional, dublu licenţiat al Universităţii din Montreal şi al Şcolii Naţionale de Administraţie Publică din Montreal (Canada)’’ se întoarce pe meleag şi nu-i place ce vede. Şi, mai ales, ce aude. Aşa s-au născut cele 100 de pagini dense, de mare concentrare emoţională şi de sinceră revoltă împotriva degradării tot mai accentuate a limbii române. A tradiţiilor. Şi, pînă la urmă, a culturii noastre. N-am spus ‘’tradiţionale’’, pentru că atacul violent al englezismelor adoptate fără nici o noimă sapă la temelia întregului proces de formare şi statornicire a unor gene comune poporului nostru. Şi, chiar dacă nu are pretenţia tratării ştiinţifice a unor probleme de terminologie lingvistică, Horaţiu Russin face o incursiune pe un frotiu de mare sensibilitate: limba română.

Revolta autorului rămîne consonantă cu toate domeniile unde prostul gust, maimuţăreala şi agresivitatea semidocţilor face acele stricăciuni pe care mileniile din calendarul nostru le-au pus la adăpostul bunului simţ, temeinicind o cultură proprie, originală. Acum, invazia unor pseudomodele duce la MacDonalizarea telecomunicaţiilor, a limbii, sărbătorilor, obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti, a şcolii şi învăţămîntului. Pînă la urmă, a stilului de viaţă şi al alimentaţiei tradiţionale româneşti. Sînt tot atîtea capitole, invadate de o superficială preluare a unor elemente ale culturii şi limbii americane. Nu e vorba, aşadar, de metalimbă (folosită de cercetători ca un limbaj de rangul doi, să zicem). Este o intruziune de kitsch, o prestaţie jalnică a unui deranj în toate domeniile,  sfidare a felului în care neologismele, spre exemplu, au îmbogăţit, în timp, limba română. Dar e… trendy să spui OK, să mănînci la fast-food, pentru a avea un look… orişicît. Şi, credeţi-mă, nu-i vorba numai de generaţia (Mac) tînără, ci de o serie de semeni, din toate mediile sociale, care aderă  cool la job-ul ce, încet dar sigur, distruge valorile noastre. VIP-uri, în zdrenţe, cum ar veni.

Citiţi această carte! Şi dacă fiecare dintre noi vom elimina măcar 5 termeni gen call-center, ce au corespondente clare în română, vom reuşi să fim noi înşine. Mai bine un raţionalism dialectic, ca în filosofia contemporană a idoneismului, decît un idiotism supertare, ce ne retrimite în rîndul primatelor. Pentru că, pînă şi metisaţia are o limită!  Horaţiu Russin trage un pertinent semnal de alarmă. Şi cere întoarcerea la… limba română şi la adevăratele valori naţionale, ca o certă atestare a faptului că numai în acest fel vom putea fi europeni. Şi… americani, dacă vreţi.
Radu VIDA