Histrio, – onis: în sensul de şarlatan

Toţi suntem actori pe scena vieţii, dar există diferenţe de roluri care     ne înfrumuseţează sau, dimpotrivă, ne înjosesc existenţa. Am ales pentru momentul de… cugetare de astăzi, manipularea psihologică. O altă denumire pentru minciună, înşelătorie, acţiune imorală, exploatare, până la urmă, a sentimentelor celuilalt.

Publicitatea.

Despre cucoana asta e vorba. Despre formele ei extreme, moderne, neruşinat de deşănţate. Otrăvitoare. Şi dătătoare de stări dintre cele mai ciudate de disconfort. Atât pentru consumatorul lor, cât şi – îmi place să cred că e aşa – cât şi, zic,  pentru cel/ cei care concep şi lasă în lume astfel de mesaje. Frumos, ştiinţific şi… mai popular acestora din urmă le spune oameni cu tulburări de personalitate histrionică. În realitate sunt nişte mincinoşi ordinari, buni comunicatori, care ştiu să stoarcă din piatră seacă bani. Şi iarăşi bani. Pentru binele lor şi deficitul altora. Mulţi, mult prea mulţi pentru câtă şcoală se face în lumea asta. Cât de deştepţi ne credem.Cât de cu experienţă de viaţă.

Să vedem:

Dacă tot am mâncat şi am băut de sărbători, de ne-am spart, vorba ‘ceia din popor, apoi merită să ne punem pe detoxifiat. Organismul nostru rabdă multe şi o cură de slăbire nu face rău nimănui. Mai scapă ficatul de cele toxine, se mai limpezeşte creierul scăldat în alcool, mai respiră plămânul…

Numai că vin unii şi profită. De slăbiciunile celui gras, de frustrările celui făr’ de muşchi şi licheni… Şi spun, ne conving să folosim în loc de o alergare sănătoasă, în aer liber, un program de sală de forţă cu gantere şi transpiraţie cât încape, porţii mai mici şi mai dese de calorii împuţinate etc., să folosim, deci, pastila-miracol. Care, într-o săptămână, da’ ce zic eu?, într-o zi chiar te scapă de zeci şi zeci de kilograme de colăcei, obraji căzuţi în riduri şi osânză şi buci cât tenderul de locomotivă cu aburi. Se poate? Nu. Evident că nu. Dar, pentru a folosi o expresie academică, agreată chiar de bătrânul Erasmus din Rotterdam, în „Laus Stultitiae” (Lauda minciunii, după graiul latinesc), unii dintre semeni pun botul.

Şi cumpără.

Pe bani mulţi. Şi nu contează dacă e vreun CD, care promite să te înveţe  limba japoneza în 2 săptămâni, dacă e praf pentru puterinţă, să faci la 80 de ani, ca la 20, sau horoscop cu dragoste la purtător, sănătate şi bani cât încape, istericale dacă ascendentul e în descendent şi animalul altuia la poarta vecinului. E mai mult decât publicitatea din cântecele de acum 3000 de ani ale negustorilor chinezi, mai mult decât exploatarea naivităţii din poveştile cu zâne şi feţi frumoşi, e abilitatea de a fructifica slaba încredere în sine a unora şi a le vinde castraveţi grădinarilor.

E ceea ce – cu toată libertatea de gândire şi exprimare – ar trebui interzis.

Minciuna…

RADU VIDA