Hărţuiri

A fost odată o fată şi un băiat. Cuminţi… Şi acasă la oră fixă. Devreme, adică. Dar în lumea asta trebuie să existe şi echilibru. Drept pentru care, ĂlBătrân a creat Răul. Şi, pentru că trebuia să poarte un nume, i-a spus: Evil. (De la Eva?) Umbla acesta/aceasta – pachet de nervi cu negru în cerul gurii – umbla, zic, şi strica tot ceea ce era frumos, util şi armonios. Creat, desigur, tot de El. Au trecut de atunci câteva mii de ani, dacă nu mai mult, şi, – ciudat! – Binele nu observă că n-are nici un spor; că nu poate; sau că e degeaba, din moment ce e mereu sabotat în acţiunile Lui.
Să ne întoarcem, însă, la personajele noastre.
Ea, frumoasă şi deşteaptă, cu studii de la bucătăria clasică, la preparatele cele mai exotice. Din acest motiv, nici că-i trebuie şcoală. Se duce pe la studiouri să devină vedetă. La televiziuni sau pe platourile de filmare… Acolo unde îţi spune şi Gheo ce să faci, cum să dregi, ce să mimezi… Fac alţii pentru tine: texte, decupaje, îţi dublează şi vocea dacă trebuie. Tu? Să ai ţâţe, craci şi buci. Pentru… populaţie.
El e şi mai şi. Nu bea, nu fumează – ce să mai vorbim de droguri? Le îngurgitează. Cum mămica lui natală folosea polonicul în loc de vorbă bună, iar tăticul îi cerea mereu s-o facă cu el… La maturitate, s-a gândit că ar fi bine să aplice Art. 666, aliniatul b. şi asupra unor colegi mai tineri. Sau măcar să încerce.
O parte din ea, şi o parte din El s-au strecurat în guverne, au devenit regi şi şamani. O altă parte joacă pe scena vieţii. Dar toţi opintesc în a strica aerul şi dau legi în acest sens. Ele au voie! Da’ organizat. În haremuri şi bordeluri. Au şi Ei voie, că sunt tot de-ai noştri! Şi trebuie să-i respectăm, să îi punem în posturi (armată, servicii, administraţie etc). Din îngăduiţi, devin protejaţi. Cu drepturi mult, mult mai hââââ… decât ceilalţi muritori.
Acum… sunt agresaţi. Recunosc asta după ce ani şi ani s-au căţărat pe frânghia sexului şi au rămas acoperiţi, doar pentru a da bine la mulţime. Da’ ce-i cu valul acesta de agresaţi, hărţuiţi?
Nimic…
Decât că, în anume locuri trebuie lăsat postul pentru alţii. Hărţuiţii au devenit hărţuitori şi, la rândul lor, au expirat. Aşteaptă alţii să le ia locul. Aşa că sunt arătaţi cu degetul. Se opresc filmări, se amână seriale, se fac epurări în guverne…
Suntem mulţi! Şi devianţa a căpătat statut de mare putere. Aşa că – nu vă miraţi! – îşi face de cap. Şi cere sânge proaspăt. Nici măcar nu trebuie să ne facem iluzii. Ciclul neronian îşi face singur treaba. Cu el şi ea în rolurile principale. Făr’ să intervină nimeni, decât paralelismul dintre Bine şi Rău.
Şi, credeţi-mă, pentru o vreme, vom deveni, din nou, inocenţi.
Apoi…
Radu VIDA