Gyuri

RADU VIDA

Banii nu aduc fericirea, decât pentru unii, în schimb ajută la nenorocirea altora. Acei „unii” sunt o categorie tot mai restrânsă, pe când „altora” devine un multiplu a milioane şi milioane de semeni de pe planetă. Şi, din păcate, omenirea nu a găsit (încă) formula de a scăpa de această plagă.

Soros, bunăoară…

Taică-su n-a contribuit la plămădirea monstruozităţii politico-economice a progeniturii, decât cu prelungirea-i citoplasmatică şi schimbarea numelui de „Negru – Schwartz” în semnificaţiile limbii esperanto: „Soros – Cel care va creşte”.

Şi a crescut.

Soarta a făcut ca englezii să-i ofere oportunitatea lui Gyuri de a învăţa la London School of Economics. Şi-a însuşit toate nemerniciile pe care le poate face cineva într-o „economie liberă”, făcând din… nimic, bici de înroşit spinările şi, mai ales, buzunarele altora. Aşa a ajuns ca, practic, feciorul evreului Tivadar să nu muncească o secundă în cei 85 de ani câţi are. Dar să facă rău – cât încape.

Fonduri mutuale!

În astea şi-a vârât crăiţarii. Şi i-a lăsat… muţi pe toţi cu care a intrat în contact. Fondurile le-a luat el. Şi astăzi, are o avere estimată la 25 miliarde de dolari. În diferite monede. Tari, pentru el şi gaşca, zid de netrecut şi izvor nesecat de rău pentru amărâţi. Sunt suficiente două exemple: 1) Brexitul a început atunci când culmea păcălelii supuşilor Graţioasei Sale Majestăţi şi-a arătat colţii pe Bursa de la Londra. George (de data aceasta) a mizat pe deprecierea lirei sterline şi, drept consecinţă, Marea Britanie a trebuit să-şi retragă moneda din mecanismul de schimba valutar al Uniunii Europene. 2) a deschis cepul migraţiei africane şi arabe spre Europa.

Ură sau ţăcăneală?

Medicii ar trebui să stabilească. Şi mai marii lumii să instituie mecanisme… democratice, în care unul să nu-l poată fenta pe celălalt. Până atunci însă miliardarul îşi … rotunjeşte chemările diabolice. Sau şi le ascute, punând coarne până şi bătrânului şi mult încercatului Scaraoschi. Iar din miliardele păcălite, investeşte tot în păcăleli: 500.000.000 dolari, pentru ca fluxul de imigranţi să se autofinanţeze. Să devină de neoprit şi, tautologic, de nestăvilit.

Ce vrea Gyuri?

Un lucru simplu: să ajute fluxul nemaipomenit de imigranţi să-şi facă mendrele în Europa. Producţie, fundaţii, fonduri… Răzbunare? Poate. Dar „dusul de acasă” e de mai multe feluri, aşa că Soros îşi va dubla, în curând, averea. Contează? Da. Pentru că are în spate 5 copii care-i vor continua „opera” şi da, încă odată, pentru că migranţii vor deveni noii sclavi ai lumii moderne, conduse de ceea ce în esperanto se cheamă soros. Cel care va creşte de la mic la mare, fără ca nici europenii, nici nenorociţii de imigranţi să-i poate mulţumii vreodată. Pot însă avea un reper continuu de înjurături pline de… zaft, aşa cum o fi auzit în tinereţile lui Gyuri Schwarz alias George.

În americană, of course!