Guvernul care şi-a atins limita maximă de incompetenţă

Ilie Călian

Deja lumea s-a săturat (după aşa-zisul entuziasm al numirii unui guvern de tehnocraţi dorit de “Stradă” şi de “felurite societăţi civile”), de Guvernul Cioloş, guvernul imperialului preşedinte Iohannis, care, în sfîrşit, îşi obţinuse “guvernul său”. De fapt, nu s-a săturat doar de Guvernul Cioloş, ci şi de preşedintele Iohannis – dar asta este o altă temă. S-a văzut că, începînd cu însuşi premierul şi încheind cu n-are importanţă care ministru – toţi la un loc nu reuşesc să facă faţă nu unor cine ştie ce mari aşteptări, dar nici măcar unei bune gospodăriri a României pînă la alegerile din toamnă. Nu voi enumera bîlbîielile, gafele, greşelile ori “deficienţele de comunicare” ale unui ministru sau ale altuia, întrucît nu asta este problema: în fond, niciunul dintre ei nu este vinovat că a fost ales pentru a-şi demonstra nivelul maxim de incompetenţă – cel mult, li se poate reproşa că n-au avut luciditatea pentru a refuza postul propus. Or, ţinînd cont de vîrsta fiecăruia, este de înţeles că oamenii doresc să “avanseze în carieră”, ori să parvină, pur şi simplu. Psihologia ni le explică toate astea, chiar cu anume îngăduinţă. Problema reală este să ştim cum s-a ajuns aici, cine a tras sforile şi cu ce scop.

De la început a fost de-a dreptul strigător la cer că cele două mari coaliţii de partide au refuzat cu voioşie să propună un premier în locul lui Ponta. Că “noul” PNL va fi fost manevrat de fostul său şef, Iohannis – asta este de înţeles, mai ales că sudura dintre cele două componente nu s-a realizat nici azi, iar alegerea unui premier ar fi menţinut, dacă nu chiar ar fi lărgit distanţa dintre ambiţioşii din fostul PNL şi fostul PDL. Dar PSD şi aliaţii săi?! Să cred că aceştia, dintr-un adînc şi iresponsabil cinism, au lăsat guvernul pe mîna lui Iohannis doar ca să vedem “cu ochiul liber” că “ai lor” sînt mai buni?!

Şi dacă nu?! Dacă asupra coaliţiei PSD se vor fi făcut presiuni? Cine să le facă – mă veţi întreba. Nu ştiu – dar ştiu, că, din 1990 încoace, asupra oricăror guverne, preşedinţi, premier, miniştri, şefi de Camere, şefi de parchete şi şefi de servicii de informaţii s-au făcut numeroase presiuni dinafară pentru a se adopta anumite legi, conduite şi “obiceiuri” – inclusiv pe calea marii corupţii. Compoziţia Guvernului Cioloş arată că unii dintre membrii săi au fost “paraşutaţi” de la Bruxelles – şi este firesc să ne întrebăm în ce măsură (in)competenţa acestora a fost de folos României sau UE. Mai exact: erau aceştia competenţi sau nu acolo? Şi: cum se face că aici sînt, clar, incompetenţi, cel puţin pe funcţii de miniştri. Altă parte au fost aduşi din ţară – şi se spune că erau competenţi acolo unde lucrau. Dar ca miniştri – nu! Sînt chiar incompetenţi ori au primit anumite “directive”?

Un domn (hîrşit şi într-ale administraţiei, şi într-ale politicii), îmi sugera că partidele din Parlament nu au niciun interes să înlăture Guvernul Cioloş printr-o moţiune de cenzură, care ar obţine, cu siguranţă, suficiente voturi. Şi nu au, de fapt, nici interesul de a înlătura vreun ministru- chiar dacă îl hărţuiesc. Nu, cupa aceasta amară trebuie băută pînă la fund, în aşa fel, încît, la alegerile din toamnă electoratul- sătul de guvernul “societăţilor civile” şi al “Străzii”, impus de Iohannis- să se întoarcă spre partide. De ce să schimbi, acum, un ministru incompetent? Ar exista toate şansele să vină unul la fel. Sau un mic parvenit care să nu facă nimic, ci doar să “comunice” cum face el ordine, schimbînd cîţiva subordonaţi. Şi ce dacă premierul Dacian Cioloş schimbă prefecţii după criterii numai de el ştiute?! Asta nu face decît să fidelizeze cadrele de partid credincioase! Da, e adevărat, Guvernul Cioloş ne poate provoca pagube în această perioadă. Dar mai contează- după 26 de ani de prăpăd?!