GROVE-MOLDOVAN Art-Foundation Braunschweig la jubileu

  • 150 de acţiuni umanitare pentru România •

„Fără jertfă personală nu poate exista prietenie” – iată un moto preluat din cugetările lui Johann Wolfgang von Goethe şi care se potriveşte ca o mănuşă peste ceea ce reprezintă personalitatea şi modul de acţiune al creatorilor GROVE-MOLDOVAN Art-Foundation Braunschweig (Germania), dr. MARIA şi HANS-JOACHIM GROVE – purtători ai Ordinului Steaua Germaniei cu panglică (1995), Cetăţeni de onoare ai municipiului Cluj-Napoca (1996), Ambasadori Culturali ai Clujului pentru susţinerea candidaturii municipiului nostru la titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021, distinşi de Preşedinţia României cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Ofiţer (1996) pentru organizarea ajutoarelor umanitare şi implicarea în promovarea culturală a României în nordul Germaniei, onoraţi, în 2015, cu cea mai înaltă decoraţie germană – Crucea de Merit Clasa I a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania. MY HEART FOR ROMANIA, ART TO GO, ART FOR HELP, ART UNTER DEM WEIHNACHTSBAUM, adică îmbinarea spiritului umanitar cu artele şi ştiinţele şi sprijinirea acestora prin manifestări specifice, cooperare bilaterală, înţelegerea între popoarele român şi german şi susţinerea sistemului saniatr în ţară şi peste hotare sînt toar cîteva acţiuni şi angajamente ale GROVE-MOLDOVAN Art-Foundation.

***

Borna de la „kilometrul 150”

Impresionant a fost numărul cetăţenilor germani care au făcut donaţii pentru ediţia 150 a acţiunii umanitare pentru România: de la cuverturi tricotate pentru copii şi persoane în vîrstă, de la jucării, îmbrăcăminte pentru copii sau lenjerie pînă la material medical, fotolii rulante şi cadre pentru deplasare, toate adunate din regiunea Peine.

„Ne-am propus ca acest transport să ajungă la destinaţie încă înainte de instalarea anotimpului friguros, avînd în vedere şi faptul că, odată cu înăsprirea controalelor la frontiere, au crescut considerabil timpii de staţionare şi nici un transportator nu se mai încumetă să pornească la drum spre România. Noi însă încercăm să mai trimitem un transport în decembrie, înainte de Crăciun, tocmai pentru a putea face o bucurie de sărbători celor care au nevoie de ajutorul nostru” – ne spunea dl Hans-Joachim GROVE. De această dată, bunurile, în valoare de peste 8000 de Euro, au avut drept destinatari Direcţia de Asistenţă Socială şi Medicală din cadrul Primăriei clujene (care se va ocupa de distribuirea acestora), Mănăstirea Rîmeţ din judeţul Alba şi familii nevoiaşe din judeţul Cluj.

Ajutoarele materiale oferite pînă în prezent de donatori se ridică la peste 12 milioane Euro, costurile de transport fiind achitate de GROVE-MOLDOVAN Art-Foundation Braunschweig.

***

Un necesar recurs la memorie. Iată ce ne-a declarat, cu ocazia jubileului, dl Hans-Joachim GROVE: „ Astăzi este o ocazie cu totul specială să aşternem aceste rînduri pe hîrtie. Sînt mai bine de 26 de ani de cînd noi, cei doi iniţiatori şi organizatori ai acţiunilor de ajutorare a României, pregăteam în decembrie 1989, încă în timpul desfăşurării aşa-numitei revoluţii, primele transporturi cu ajutoare pentru Cluj-Napoca. Pastorul Parohiei evanghelice din Wendeburg, Otto Pfingsten, precum şi redactorul-şef al ziarului „Peiner Nachrichten” (sucursală a „Braunschweiger Zeitung”), Klaus Herrmann, făcuseră deja în ultimele zile din decembrie 1989, în biserică şi prin intermediul ziarului, apeluri la populaţie pentru a sprijini acţiunile noastre. Farmacista Annegret Wohlberg şi sute de donatori din Braunschweig şi din regiunea Peine au dat curs apelului şi au ajutat la alcătuirea şi trimiterea primului transport cu ajutoare spre România. Imediat, Wolkswagen AG din Wolfsburg a pus la dispoziţie primele mijloace de transport pentru această acţiune şi, împreună cu iniţiatorii şi cu redactorul de la „Braunschweiger Zeitung”, Andreas Ulrich (astăzi la „Spiegel”), şi cu fotograful Michael Rauhe (astăzi la „Hamburger Abendblatt”) am luat drumul Clujului. Ceaţa deasă şi frigul năprasnic, de pînă la minus 25 grade C, nu ne-au oprit ca, la 4 ianuarie 1990, să ne aflăm la graniţa României. Informaţiile noastre privind lipsurile din spitale, grădiniţe, case de copii orfani au corespuns cu cele constatate personal, pe la mijlocul lui decembrie 1989, cu ocazia unei călătorii pe care am făcut-o la Cluj-Napoca. Nu poate fi descris în cuvinte cu ce neajunsuri erau confruntaţi şi în ce condiţii erau îngrijiţi pacienţii din spitale, la temperaturi de nici 7 grade C. Aşa încît, acest prim ajutor în medicamente şi material medical, oferit atunci de farmacista Annegret Wohlberg şi alţi binevoitori, a venit la momentul potrivit pentru a alina puţin suferinţa.

Despre aceste prime transporturi şi următoarele s-a scris mult. Cartea „Ţara uitată”, semnată de Hans-Joachim Grove şi Hans A. Richter, vorbeşte despre primele 36 de transporturi cu destinaţia România, fiind, totodată, o amplă documentaţie asupra ajutorului oferit de instituţii şi cetăţeni din Germania. Flacăra iniţială – pentru toate acţiunile umanitare pînă astăzi, cînd am atins cifra 150 – a fost aprinsă în acele zile din iarna lui 1990… Multe s-au schimbat de atunci, în cei 26 de ani. Din păcate, România nu a avut fraţi şi surori în Vest, aşa cum au avut cetăţenii din fosta RDG, ci ţara a trebuit să-şi găsească direcţia prin propriile forţe. Acum, mulţi tineri cu foarte bună educaţie universitară părăsesc România, acasă rămînînd copiii şi vîrstnicii, ceea ce face ca, zilnic, ţara să aibă de trecut alte teste de stres, căci statul nu-şi oferă sprijinul şi toate sînt lăsate la voia întîmplării. Mai mult decît atît, vechile structuri din vremea dictaturii nu au fost înlăturate peste tot.

Noi şi mulţi prieteni ai Fundaţiei ne-am străduit să îmbunătăţim, după puterile noastre, aceste stări de lucruri şi să facilităm pătrunderea unor idei novatoare. Astfel, în domeniile umanitar, cultural şi al cercetării ştiinţifice am încercat să afirmăm public în Germania că merită ca România să fie susţinută şi să fie iniţiate contacte cu aceasta, să fie dezvoltate legături economice şi, în mod special, pe tărîm cultural, pentru că prin acestea pot fi stabilite legături noi. Toate însă printr-o muncă susţinută pentru fixarea unor baze care să genereze colaborări pe termen lung.

Mulţumim tuturor acelor donatori din Braunschweig şi regiunea Peine care, în toţi aceşti 26 de ani, au mers alături de noi şi s-au implicat, fără rezerve şi susţinut, în favoarea populaţiei din România; mulţumirile noastre se îndreaptă către presa din Germania şi, în egală măsură, către cotidianul FĂCLIA din Cluj-Napoca, ziar care a reflectat obiectiv şi prompt toate acţiunile noastre, astfel încît acestea au devenit cunoscute şi cititorilor clujeni. În ceea ce ne priveşte, mergem înainte şi nu ne culcăm pe-o ureche, de aceasta puteţi fi siguri! În curînd vom aniversa 30 de ani de existenţă a Galeriei de artă contemporană ROM-ART, care a propulsat pe orbita internaţională mulţi artişti români, între care şi clujeni”. Despre aceasta şi proiectele culturale ale GROVE-MOLDOVAN Art-Foundation – într-o consemnare viitoare.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro