Gorghiu loveşte din nou

Bătrânul baron de Montesqieu s-ar învârti în groapă dacă ar vedea în ce fel s-au separat puterile din statul nostru democratic. Noroc că, în politichia pe care a promovat-o, n-a auzit de cuvântul „original”, aşa că pământul de deasupra mormântului rămâne mereu reavăn. Şi plin de florile recunoştinţei umanităţii.
Sub acest acoperiş de… originalitate, la noi, legislativul execută, executivul legiferează, iar judecători independenţi nici că există!
Legislativul nost’ şi-a pierdut demult funcţia pe care o are într-un stat democratic şi, aparent, se ocupă de problemele individuale ale celor care compun cele două Camere. Singurele momente când au în atenţia aspecte generale ale societăţii sunt cele în care îţi îndreaptă atenţia spre felul în care ar putea face ca alegătorul să le acorde mai multe voturi. Aşa se face că, în afară de Legea circulaţiei, pe care au tocat-o până la exasperare, parlamentarii sucesc şi răsucesc legile alegerilor locale. Pe toate feţele. Îngroşând, de fiecare dată, aspectele întunecate ale situaţiilor în care ei, aleşii, au parte: de viaţă bună şi îmbelşugată. De putere. Şi, mai ales, de posibilitatea de a face şi desface în favoarea clientelei.
Se fac, iată!, aproape douăzeci şi opt de ani de când legislativul opinteşte întru alegerea primarilor. De ce? Pentru că, având o anumită culoare politică, aceşti oameni, cocoţaţi în fruntea comunităţilor, pot subjuga mai bine. Pot ţine sub opincă tot ceea ce suflă şi nu suflă în Ţărişoară. Aşa se face că, de câte ori se poate, parlamentarilor nu le scapă ideea de a mai strecura câte ceva, care să facă profitabilă alegerea primarilor.
Ultima pe lista… iniţiatorilor: Gorghiu.
Alina cea cu singurul neuron, şi acela blond, a primit refuz din partea majoritarilor. Vroia – de ce nu?! – două tururi de scrutin pentru aleşii locali. N-a reuşit, dar a încercat. Chiar împotriva voinţei poporului. Şi, în acest fel, îşi înscrie numele pe lista lungă a celor care n-au nici o treabă cu bunăstarea societăţii, ci cu propăşirea intereselor de partid. Nu şi-a folosit vocea piţigăiată atunci când puterea a umflat salariile tăietorilor de frunze la câini; n-a crâcnit când, în cârdăşie, toţi parlamentarii au uitat de reformele administrative; şi-a şters şi din visele onirice regionalizarea teritorială… Pentru că, şi ea, ca şi predecesorii, are nevoie de putere în teritoriu. No contează că aceşti primari nu fac nimic! Nu contează că la o simplă evaluare a activităţii lor rezultatele sunt „0”! Eventual jaf! Şi subminarea economiei naţionale! Ceea ce realmente contează e existenţa lor. Fizică. Şi puterea lor de decizie în favoarea partidului. Nimic mai mult decât interesul! Iar… fesul ăsta jegos, acoperământul acesta indecent nu-l putem smulge decât printr-o participare masivă la vot. Dar, din păcate, lucrul acestea e tot mai puţin înţeles.
Dovadă: absenteismul masiv.
Radu VIDA