GÎNDURI BUNE LA ANIVERSAREA A 80 DE ANI AI PROFESORULUI EMERIT GRIGOR P. POP

 Pe cînd eram student în anul III (1982-1983) la Facultatea de Biologie, Geografie şi Geologie a Almei Mater Napocensis, a debutat la disciplina Geografia economică a României cel numit mai sus, în acea vreme conferenţiar. Noi, „ucenicii”, eram curioşi să-l cunoaştem pe cel care avea să ne predea cursul şi să ne conducă lucrările practice; avea cursul tipărit în două volume impozante, de peste 900 pagini, la care ne uitam cu admiraţie şi teamă totodată, îngrijoraţi de cum urma să reţinem „atîta amar de materie”. S-a dovedit, mai apoi, că aveam parte de un foarte bun pedagog astfel încît, ceea ce ne părea la început de nesurmontat, am reuşit să asimilăm într-o abordare logică, pe care noul nostru dascăl ne-a insuflat-o.

După absolvirea facultăţii (1984), o perioadă de şase ani cît am funcţionat ca profesor la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” din Bistriţa, nu am avut contacte directe cu domnul profesor, însă mi-a fost mereu aproape, citindu-l cu viu interes, pentru că în toamna aceluiaşi an îi apăruse „România. Geografia circulaţiei”, o carte cu o tematică nouă în literatura geografică românească şi pe care am parcurs-o adeseori. Aveam să aflu mai tîrziu că fusese tipărită în opt mii de exemplare, degrabă epuizate!

În toamna anului 1990, într-un nou context, cînd s-au organizat primele concursuri pentru ocuparea posturilor din învăţămîntul superior, domnul profesor Grigor P. Pop, în calitate de şef de catedră, cunoscîndu-mi activitatea din timpul studenţiei şi de mai apoi, cînd publicasem cîteva articole, precum şi participarea mea la simpozioane şi la Congresul de geografie, m-a îndemnat să mă înscriu la concurs. Reuşind, în toamna anului 1990 mi-am început activitatea la Catedra de Geografie Umană, unde funcţionez pînă în prezent. Drept consecinţă, l-am cunoscut pe profesorul Grigor P. Pop în multiple ipostaze: şef de catedră, creator de şcoală şi coleg, dacă pot spune aşa. Fiecare aceste faţete ale personalităţii sale a pus în lumină aplecarea sa asupra lucrului temeinic, bine făcut, evidenţiindu-se întotdeauna simţul măsurii şi al moderaţiei în toate, precum şi modestia, uneori dusă la extrem şi… neproductivă pentru domnia-sa.

În calitate de şef de catedră şi de creator de şcoală, profesorul a fost animat de dorinţa de a închega un colectiv motivat, dinamic şi determinat, de geografi umanişti. Mereu sever şi riguros, aceste trăsături de caracter şi norme de conduită le-a prestat cu decenţă şi discreţie, induse în colectiv cu treabă bună cum se spune, nu prin constrîngere şi teroare.

În formarea şi închegarea colectivului Catedrei de Geografie Umană, profesorul Grigor P. Pop s-a ghidat după criteriul valorii. Pentru domnia-sa nu a contat de unde este candidatul (din ce regiune a ţării, de la sat sau oraş), de ce etnie este sau ce convingeri religioase, politice etc., are, primînd întotdeauna calitatea individului, nivelul pregătirii, seriozitatea şi aplecarea pentru studiu, apreciind în mod expres curiozitatea ştiinţifică, dublată de munca asiduă. Astfel, a reuşit să închege un colectiv valoros, eterogen ca preocupări şi direcţii de cercetare, însă omogen prin motivaţii şi determinare, cu realizări remarcabile, bine structurat pînă la un moment dat.

Creator de şcoală în Geografia Umană, are contribuţii certe în sensul definirii clare a însuşi conceptului de Geografie Umană, precum şi a sferelor ei de cuprindere, sugerîndu-ne fiecăruia dintre noi „cărarea”, cu alte cuvinte specializarea. Astfel, a iniţiat direcţii de cercetare şi a contribuit la formarea de specialişti în domeniul Geografiei Agriculturii, Geografiei Politice, Amenajării Teritoriului, Geografiei Activităţilor Umane, inclusiv a turismului etc., cu rezultate notabile în fiecare din aceste domenii.

Dacă în argumentarea ştiinţifică era intransigent, în varii discuţii despre diversele probleme ale vieţii respecta şi alte opinii sau puncte de vedere, invocînd expresia: „dreptatea mea este pînă la jumătate, cealaltă jumătate este a ta, îţi aparţine!”. Mai mult, nu purta ranchiună celui cu o altă părere sau viziune.

Avînd onoarea de a-l avea conducător de doctorat, l-am cunoscut şi în această calitate. Fiind un exigent examinator, pot spune că am avut un model de urmat, care m-a ghidat generos în dezvoltarea mea profesional-ştiinţifică.

Dacă temperamentul, caracterul, personalitatea profesorului Grigor P. Pop au putut fi mai uşor sesizate de colegii, colaboratorii şi prietenii domniei-sale, opera scrisă şi publicată în numeroase exemplare, însumînd în jur de 6300 pagini, este accesibilă oricui, fiind tezaurizată în marile biblioteci universitare, publice, din ţară şi din străinătate. Este vorba de peste 210 titluri de cărţi, cursuri universitare, articole, studii, atlase, hărţi, diverse colaborări.

Într-o Laudatio a comisiei de acordare a titlului de profesor de onoare al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi la centenarul Catedrei de Geografie a acesteia, din anul 2004, se subliniază efortul profesorului Grigor P. Pop de reliefare a trăsăturilor uman-geografice ale ţării, menţionîndu-se: „… monumentalul său tratat, în două volume, de Geografie Umană a României […], una din cele mai valoroase surse de informaţie de care dispun generaţiile de studenţi geografi din România!”.

Mărturisesc că România. Geografia Circulaţiei a fost prima carte de specialitate pe care am cumpărat-o după ce am fost repartizat la Bistriţa. Cînd am văzut volumul pe raftul librăriei, am avut o mare bucurie să am sub ochi cartea unui profesor de-al meu, mai ales într-un domeniu atît de actual atunci ca şi astăzi, acela al geografiei transporturilor.

România. Geografie Hidroenergetică este o lucrare unică în literatura geografică românească, o adevărată enciclopedie a lucrărilor hidroenergetice care s-au edificat pe teritoriul ţării noastre. Scrisă cu multă precizie, cu date, scheme şi schiţe ajutătoare, cartea reprezintă un instrument util celor ce vor să cunoască efortul corpului de ingineri hidrotehnicieni şi constructori, între care se detaşează figura lui Dorin Pavel, de valorificare a potenţialului nostru hidroenergetic.

Odată cu publicarea cărţii Carpaţii şi Subcarpaţii României, apărută în două ediţii (2000, 2006), debutează seria lucrărilor de geografie regională, lucrări de largă cuprindere, de sinteză, care probează maturitatea ştiinţifică deplină a autorului.

În lucrarea Dealurile de Vest şi Cîmpia de Vest (2005), care reprezintă „moşia” sa, căci o subunitate a acesteia a fost studiată în cadrul doctoratului pe care profesorul Grigor P. Pop l-a urmat sub conducerea regretatului profesor Ion Şandru de la Iaşi, profesorul ţine să menţioneze că „teritoriul analizat în cartea de faţă a rămas o dragoste permanentă încă din tinereţe” (p. 3).

Şcolii geografice clujene şi publicaţiei sale, profesorul Grigor P. Pop le-a dedicat două monografii: Şcoala Geografică Clujeană 1919-2007 (2007) şi Publicaţia Ştiinţifică a Şcolii Geografice Clujene (1919-2010)”. În maniera în care au fost concepute şi scrise, aceste două cărţi, care însumează 478 pagini, sînt unice în literatura geografică românească şi un model de abordare în domeniu. Formînd un corp comun, ele redau fidel „parcursul” Institutului de Geografie al Universităţii din Cluj de la înfiinţare (1919) şi pînă în zilele noastre. Profesorul Grigor P. Pop a mai publicat alte numeroase lucrări, amintesc aici doar colaborarea domniei sale la elaborarea unor capitole şi hărţi din tratate de istorie a Transilvaniei. În acest context doresc să subliniez introducerea conceptului de „provincii geografico-istorice” care îi aparţine, şi care este perfect valabil, dată fiind primordialitatea spaţiului geografic pe care, ulterior, în trecut, s-a cristalizat cel politic, social-economic şi cultural, şi care, datorită vechimii a primit conotaţia de „istoric”. Ar fi benefic ca geografii să promoveze acest concept!

Profesorul Grigor P. Pop a întreprins o lăudabilă muncă de voluntariat: a condus revistele de Geografie de la Oradea – Lucrări Ştiinţifice, Seria Geografie, vreme de zece ani, precum şi Studia UBB, Geographia de la Cluj-Napoca, vreme de 23 de ani (1990-2012), perioadă în care revista clujeană a avut o apariţie regulată, fapt ce relevă pasiunea cu care s-a dăruit acestei activităţi solicitante şi laborioase, de mare răspundere.

Profesorul Grigor P. Pop nu şi-a disipat forţele în activităţi multiple, a căutat să facă temeinic nu simultan, ci succesiv, una cîte una. A fost un om al şcolii, un universitar adevărat, care şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului în cea de-a doua familie a sa, adică la locul de muncă, dedicîndu-se instituţiei pe care a servit-o exemplar.

N-aş putea încheia modesta prezentare a activităţii profesorului Grigor P. Pop fără a face o scurtă trimitere la soţia domniei sale, la doamna Mărioara Pop, pe care am întîlnit-o în diverse ocazii; împlinirea profesorului Pop ca universitar se datorează şi susţinerii fără condiţii şi limite de care s-a bucurat din partea soţiei, care l-a „suplinit” deplin pe soţul său în activităţile casnice ce l-ar fi reclamat, creîndu-i libertatea deplină în activitatea universitară, în cadrul unei căsnicii în armonie, pe care Dumnezeu a binecuvîntat-o cu doi copii.

La final, ca unul care am stat în preajma profesorului Grigor P. Pop o clipă mai mult şi de la care am avut multe de învăţat, îi doresc sănătate, bucurii, voie bună alături de familie, urîndu-i din inimă un sincer „La mulţi ani !”.

Alexandru Păcurar

Departamentul de Geografie Umană şi Turism, Facultatea de Geografie Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca