Generozitatea electorală a lui Băsescu

ILIE CĂLIAN

Vă mai amintiţi cu cîtă vehemenţă tuna şi fulgera Băsescu împotriva tentaţiei guvernanţilor de a lua măsuri populiste în anul electoral 2012? Vă mai amintiţi cum spunea că nu există bani pentru a-i arunca în salarii, ci trebuie dirijaţi spre investiţii productive? Ei, bine, alaltăieri, la Parlament, în faţa ecxlusiv a parlamentarilor Puterii, a schimbat macazul: să facă cum or şti şi, la începutul lunii iunie, adică înaintea alegerilor locale, să scoată bani ca să readucă salariile bugetarilor la nivelul la care erau înaintea deciziei (sale!) de reducere a salariilor cu 25%. (De fapt, reducerea veniturilor mai multor categorii de bugetari a fost în jurul a 40%).

Dar cum, de unde bani şi în baza căror reglementări legale, de vreme ce, tot în baza “indicaţiilor preţioase” ale lui Băsescu, Guvernul Boc nu a cuprins în bugetul acestui an măriri de salarii? Simplu: printr-o rectificare bugetară. La abia cinci luni de la începutul noului exerciţiu bugetar?! Desigur: parlamentarii Puterii au experienţa aprobării răspunderii guvernului pentru orice aberaţie. Din ce surse – dacă n-au fost bani prevăzuţi la buget, şi acelaşi preşedinte cerea, cu aceeaşi vehemenţă, ca aceia care cer măriri salariale, sau restituiri de bani cîştigaţi în instanţă, să ofere şi surse bugetare?! Simplu: de la investiţiile guvernamentale! (Aşa, în trecere, vă amintesc că, în aceşti ani de austeritate, bugetul Preşedinţiei nu s-a micşorat, nici n-a rămas măcar “staţionar”, ci a crescut, inclusiv pe acest an.) Că există surse ascunse bănuiam încă din toamnă, cînd scriam că se vor găsi aceşti bani, atunci cînd îi va cere Băsescu. Ei, bine, am avut recent un prim semnal: noul prim-ministru, MR Ungureanu, vorbea despre necesitatea “prioritizării investiţiilor”. Pe româneşte, asta înseamnă că vor fi stopate acele investiţii în curs care nu pot fi terminate pînă la alegeri, adică nu pot fi sărbătorite cu tăieri de panglici inaugurale. (Vă amintiţi de Boc: panglicile din colecţia lui, tăiate la inaugurarea a felurite şosele, sînt, probabil, puse cap la cap, mai lungi decît şoselele pe care le-a inaugurat.)

Iar toate acestea se vor realiza cumva! Pentru că, în cuvîntarea sa în faţa parlamentarilor Puterii, Băsescu a fost ferm: “Vă cer dumneavoastră, ca Parlament”. Aşadar, preşedintele ţării “cere” – ca un plutonier răcanilor săi – executarea ordinelor. Desigur, preşedintele nu are, conform Constituţiei, acest drept – să “ceară” imperativ ceva Parlamentului, “organul reprezentantiv suprem al poporului român”, conform Constituţiei, în timp ce preşedintele are doar “funcţia de mediere între puterile statului”.

E util să ne întrebăm care a fost rostul real al lungii cuvîntări (cam o oră şi jumătate) a preşedintelui în faţa parlamentarilor săi. Bine spunea cineva, la un post tv, că Băsescu s-a comportat ca un antrenor în vestiarul echipei sale, înaintea meciului. El le-a trasat supuşilor săi sarcinile concrete pentru perioada electorală, tactica de joc, le-a explicat faulturile la care pot apela, fără să poarte grija nici a fluierului arbitrului, nici a reacţiei tribunelor. I-a încurajat, le-a spus că sînt cei mai buni şi că de adversari nu trebuie să se îngrijoreze. Evident, Băsescu era fericit: Parlamentul poate funcţiona şi fără Opoziţie. Practic, abia acum România s-a întors la epoca partidului unic, a partidului-stat, căruia nu-i pasă de nici un fel de opoziţie. Desigur, formal Opoziţia există – dar nu are nici un rol în viaţa statului. Aşa că Băsescu îşi poate permite, în continuare, nu doar să spună aberaţii, dar şi să acţioneze după bunul plac.

Nu neg – Băsescu a spus şi cîteva lucruri de bun simţ. De exemplu, că Legea sănătăţii a fost “prost lansată”. Dar cel care a “lansat-o” prost a fost chiar el. Sau că Ministerul Sănătăţii şi CNAS ar trebui să nu se mai codească atîta şi să ne spună care ar fi pachetul minim garantat de servicii medicale pentru fiecare asigurat. Numai că nu noi, prostimea, conducem MS şi CNAS, ci oamenii “competenţi” agreaţi de Băsescu. De asemenea, că, să nu ne speriem, reorganizarea administrativ-teritorială ar fi un proces care ar dura vreo patru ani. Dar cine afirmase, anul trecut, că reorganizarea trebuie făcută pînă la alegerile din noiembrie 2012 – eu, dumneavoastră, sau Băsescu însuşi?! A mai zis Băsescu, despre tratatul interguvernamental privind Tratatul fiscal din UE, că a fost comentat de oameni neinformaţi. Dar cine ar fi trebuit să informeze partidele, sindicatele, patronatele, societatea civilă, opinia publică – dacă nu tocmai Băsescu, cel care s-a angajat în discuţii la UE?!

Nu mai pot continua lungul şir de exemple ale făţărniciei lui Băsescu. Mi-e lehamite. Şi mă întristează constatarea că mai există – fie şi numai 10% – alegători care mai cred în el.