Generalii care conduc Iranul

 

The New York Times

Când ayatollahul Ali Khamenei a condus Iranul ca lider suprem, el a exercitat putere absolută asupra tuturor deciziilor privind războiul, pacea și negocierile cu Statele Unite. Fiul și succesorul său nu joacă același rol, relatează Farnaz Fassihi.
Ayatollahul Mojtaba Khamenei, fiul, este o figură evazivă care nu a fost văzută și a cărei voce nu a fost auzită de când a fost numit în martie. În schimb, un colectiv încercat în lupte de comandanți din Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice și cei aliniați cu ei sunt principalii factori de decizie în chestiuni de securitate, război și diplomație.

„Mojtaba gestionează țara ca și cum ar fi directorul consiliului de administrație”, a spus Abdolreza Davari, un politician care a fost consilier principal al lui Mahmoud Ahmadinejad când acesta era președinte și care îl cunoaște pe dl Khamenei.
„Se bazează foarte mult pe sfaturile și îndrumarea membrilor consiliului, iar ei iau colectiv toate deciziile”, a spus dl Davari într-un interviu telefonic din Teheran. „Generalii sunt membrii consiliului.”

Dl Khamenei, care a fost ales de un consiliu de clerici de rang înalt ca noul lider suprem, se află în ascunzătoare de când forțele americane și israeliene au bombardat complexul tatălui său pe 28 februarie, unde locuia și el cu familia sa. Tatăl său, soția și fiul său au fost toți uciși. Accesul la el este acum extrem de dificil și limitat. Este înconjurat în principal de o echipă de medici și personal medical care îi tratează rănile suferite în urma loviturilor aeriene.

Comandanții de rang înalt ai Gărzilor și oficialii guvernamentali de top nu îl vizitează, temându-se că Israelul i-ar putea urmări până la el și l-ar putea ucide. Președintele Masoud Pezeshkian, care este și chirurg cardiolog, și ministrul sănătății au fost ambii implicați în îngrijirea lui.

Deși dl Khamenei a fost grav rănit, el este lucid și implicat mental, potrivit a patru oficiali iranieni de rang înalt familiarizați cu starea sa de sănătate. Un picior a fost operat de trei ori și așteaptă o proteză. A suferit o intervenție chirurgicală la o mână și își recapătă treptat funcționalitatea. Fața și buzele i-au fost arse grav, astfel că îi e dificil să vorbească, au spus oficialii, adăugând că, în cele din urmă, va avea nevoie de chirurgie plastică.

Dl Khamenei nu a înregistrat niciun mesaj video sau audio, au spus oficialii, deoarece nu dorește să pară vulnerabil sau să sune slab în primul său discurs public. A emis mai multe declarații scrise care aufost publicate online și citite la televiziunea de stat.

Mesajele către el sunt scrise de mână, sigilate în plicuri și transmise printr-un lanț uman de la un curier de încredere la altul, care călătoresc pe străzi și drumuri secundare, cu mașini și motociclete, până ajung la ascunzătoarea sa. Instrucțiunile sale privind diversele probleme se întorc pe același traseu.

Combinația dintre preocuparea pentru siguranța sa, rănile sale și dificultatea de a ajunge la el a dus la delegarea de către dl Khamenei a procesului decizional către generali, cel puțin pentru moment. Facțiunile reformiste, precum și ultraconservatorii, sunt încă implicate în discuțiile politice. Dar analiștii spun că legăturile strânse ale dlui Khamenei cu generalii, alături de care a crescut când s-a oferit voluntar să lupte în războiul Iran-Irak ca adolescent, i-au transformat pe aceștia în forța dominantă.

Președintele Trump a spus că războiul, împreună cu uciderea mai multor niveluri ale conducerii Iranului și ale aparatului său de securitate, a adus o „schimbare de regim” și că noii lideri sunt „mult mai rezonabili”. În realitate, republica islamică nu a fost răsturnată. Puterea se află acum în mâinile unei armate înrădăcinate și dure, iar influența largă a clericilor este în scădere.

„Mojtaba nu este încă pe deplin la comandă sau în control”, a spus Sanam Vakil, directorul pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord la Chatham House, care are contacte cu persoane din Iran. „Există, poate, deferență față de el. El aprobă sau face parte din structura decizională într-un mod formal. Dar i se prezintă situații deja decise în acel moment.”

Ascensiunea Gărzilor

Gărzile Revoluționare, formate ca protectori ai Revoluției Islamice din 1979, au acumulat treptat putere prin roluri politice de vârf, participații în industrii-cheie, dominarea operațiunilor de informații și cultivarea legăturilor cu grupuri militante din Orientul Mijlociu care împărtășesc ostilitatea Iranului față de Israel și Statele Unite.

Dar sub conducerea bătrânului dl Khamenei, ele trebuiau totuși în mare parte să se conformeze voinței sale ca figură religioasă singulară care era și comandant suprem al forțelor armate. El a consolidat Gărzile, iar în timp acestea au devenit instrumentul și pilonul conducerii sale.

Uciderea dlui Khamenei în prima zi a războiului a creat un vid și o oportunitate. Gărzile s-au aliniat în spatele lui Mojtaba în lupta pentru succesiune care a urmat și au jucat un rol esențial în selectarea sa ca al treilea lider suprem al Iranului.
Gărzile au mai multe pârghii de putere. Comandantul suprem este Brig. Gen. Ahmad Vahidi. Gen. Mohammad Bagher Zolghadr, nou-numitul șef al Consiliului Suprem de Securitate Națională, este un fost comandant dur al Gărzilor. Gen. Yahya Rahim Safavi, un comandant, a servit drept principal consilier militar pentru ambii lideri supremi, tată și fiu.
Oficiali intervievați spun că generalii văd războiul cu Statele Unite și Israelul ca pe o amenințare la adresa supraviețuirii regimului și, după cinci săptămâni de lupte intense, generalii sunt încrezători că au ținut sub control amenințarea. În fiecare moment decisiv, ei au preluat conducerea în stabilirea strategiei și utilizarea resurselor.
Ei au dat peste cap economia globală prin închiderea Strâmtorii Hormuz și au folosit orice câștiguri din război ca pârghie pentru a-și depăși rivalii politici din interior. Președintele ales și cabinetul său au fost marginalizați și li s-a spus să se concentreze doar pe afacerile interne, cum ar fi asigurarea unui flux constant de alimente și combustibil și garantarea funcționării țării, potrivit unor oficiali informați.
Ministrul de externe, Abbas Araghchi, a fost marginalizat în negocierile pe care le-a condus cu Statele Unite înainte de război, au spus oficialii. În schimb, dl Ghalibaf, președintele Parlamentului, a preluat conducerea.
Noul lider suprem a mers în aceeași direcție, rareori, dacă nu chiar niciodată, opunându-se generalilor.
Gărzile au fost cele care au conceput strategia pentru atacurile Iranului asupra Israelului și statelor din Golful Persic, precum și închiderea strâmtorii pentru traficul maritim. Ele au fost cele care au acceptat un armistițiu temporar cu Statele Unite și au aprobat diplomația pe canale neoficiale și negocierile directe cu Statele Unite. L-au desemnat pe dl Ghalibaf din rândurile lor pentru a conduce discuțiile cu vicepreședintele JD Vance la Islamabad.
Pentru prima dată, mai mulți generali militari din cadrul Gărzilor au făcut parte din delegația iraniană care negocia cu Statele Unite.
Oficiali iranieni și alte trei persoane care îl cunosc pe Mojtaba Khamenei au spus în interviuri din Teheran că deferența lui față de Gărzi se datora parțial faptului că era nou în rolul de lider. Îi lipsesc statura politică și influența religioasă care l-au făcut pe tatăl său o forță atât de singulară. Și se datorează, în parte, legăturilor sale personale profunde cu Gărzile.
Când dl Khamenei avea 17 ani, s-a oferit voluntar să lupte în războiul Iran-Irak. A fost trimis într-o brigadă a Gărzilor numită Batalionul Habib. Experiența l-a marcat și a creat legături pe viață. Pe măsură ce au crescut și au îmbătrânit, mulți membri ai batalionului au ajuns în roluri influente militare și de informații.

Dl Khamenei și-a finalizat studiile la un seminar teologic, atingând rangul de ayatollah, fiind considerat un erudit și jurist al credinței șiite. A lucrat în complexul tatălui său, coordonând operațiuni militare și de informații pentru acesta, un rol care i-a consolidat și mai mult legăturile cu generalii și șefii serviciilor de informații.

Aceste relații personale joacă acum un rol major în dinamica dintre dl Khamenei și generali. Ei se strigă pe nume și se văd unii pe alții ca egali, nu ca superior și subordonat, a spus dl Davari.

Apar diferențe

Generalii nu sunt singurele voci de la masă. Politica iraniană nu a fost niciodată monolitică, iar sistemul este conceput să aibă structuri de putere paralele. Neînțelegerile și diviziunile au fost întotdeauna frecvente și, în multe cazuri, publice între figurile politice și comandanții militari iranieni. Domnul Pezeshkian și domnul Araghchi au, de asemenea, locuri în Consiliul Național de Securitate.

Dar sub actuala conducere colectivă, generalii sunt cei care prevalează și, în prezent, nu există semne de dezordine între ei.
Marți, pe măsură ce echipele de negociere iraniană și americană se pregăteau să zboare la Islamabad pentru a se întâlni pentru o a doua rundă de discuții, generalii au oprit totul. Timp de zile întregi, diferențele au mocnit cu privire la faptul dacă Iranul ar trebui să continue discuțiile cu domnul Vance dacă domnul Trump menținea o blocadă maritimă asupra Iranului. Deja, aproximativ 27 de nave iraniene fuseseră întoarse din drum în timp ce încercau să intre sau să iasă din porturile iraniene.

Domnul Trump publicase o serie de mesaje pe rețelele sociale despre forțarea Iranului să cedeze tuturor cerințelor sale și reînnoise amenințările de a bombarda centralele electrice și podurile țării dacă Iranul nu accepta un acord. Statele Unite au confiscat apoi două nave aparținând Iranului, iritând și mai mult generalii, care au considerat că acțiunea echivala cu o încălcare a armistițiului, au spus oficialii.

Comandantul suprem, generalul Vahidi, și mai mulți alți generali au susținut că discuțiile erau inutile deoarece blocada arăta că domnul Trump nu era interesat de negocieri și voia să preseze Iranul să capituleze, potrivit oficialilor și a doi membri ai Gărzilor care au fost informați despre întâlnire.

Oficialii au spus că domnul Pezeshkian și domnul Araghchi nu au fost de acord. Domnul Pezeshkian a avertizat asupra pierderilor economice grave cauzate de război, estimate de guvern la aproximativ 300 de miliarde de dolari, și asupra necesității ridicării sancțiunilor pentru reconstrucție. Au apărut, de asemenea, neînțelegeri cu privire la cât de departe ar trebui să meargă Iranul în închiderea strâmtorii.

Generalii au câștigat, iar discuțiile s-au prăbușit.

Domnul Trump a extins armistițiul, dar menține blocada în vigoare până când, a spus el, „liderii fragmentați” ai Iranului vor prezenta propria lor propunere de pace. Ce se va întâmpla în continuare nu este clar. Nici dacă Gărzile vor permite suficiente concesii către Statele Unite privind programul nuclear al Iranului pentru ca un acord de pace să se materializeze, inclusiv asupra celor două chestiuni controversate: înghețarea îmbogățirii și renunțarea la stocul de 400 de kilograme de uraniu puternic îmbogățit.

O facțiune marginală radicală din Iran, deși nu dominantă, s-a opus oricăror concesii, crezând că dacă Iranul ar continua să lupte ar învinge Israelul și Statele Unite. Susținătorii liniei dure au umplut străzile cu mitinguri pe timp de noapte, fluturând steaguri și jurându-și sângele pentru republica islamică. Când domnul Araghchi a postat la un moment dat pe rețelele sociale că Iranul deschidea strâmtoarea, radicalii l-au atacat, acuzând echipa de negociere că își trădează susținătorii.
Adepții radicali sunt susținători ai lui Saeed Jalili, un candidat prezidențial ultra-radical, care a fost marginalizat din procesul decizional, dar încă are o anumită influență, inclusiv asupra televiziunii de stat, pe care o conduce fratele său. Unii au cerut ca domnul Khamenei să transmită un mesaj video sau audio pentru a confirma publicului că sprijină negocierile cu Washingtonul. La un miting din Teheran, mulțimile adresându-se domnului Khamenei au scandat: „Comandante, dă-ne ordinul și te vom urma.”

Domnul Ghalibaf, negociaturl șef, s-a adresat națiunii la televiziunea de stat sâmbătă seara, ora locală, asigurându-i pe iranieni că domnul Khamenei este implicat. A adoptat un ton sfidător, dar pragmatic, spunând că Iranul a obținut realizări militare, inclusiv doborârea unui avion de vânătoare american, dar că acum era momentul să valorifice aceste câștiguri în negocieri diplomatice.

„Uneori, văd oameni care spun că i-am distrus pe ameicani, n.r.)”, a spus domnul Ghalibaf. „Nu, nu i-am distrus; trebuie să înțelegeți asta. Câștigurile noastre militare nu înseamnă că suntem mai puternici decât Statele Unite.”

 

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.