Gazoductul Nord Stream ca o dovadă de eficienţă a axei Paris-Berlin-Moscova

Middle East Online

Este absolut de neînţeles faptul de ce politicieni şi mass-media din întreaga lume îşi cheltuie o bună parte din energie în dezbateri despre perspective geopolitice care nu vor deveni niciodată realitate şi ignoră evenimente importante care au deja loc. În data de 8 noiembrie, în localitatea germană Lubmin a fost dat în exploatare primul tronson al gazoductului Nord Stream.

Ce este Nord Stream? În cuvinte simple, acesta este un gazoduct care trece prin Marea Baltică ocolind teritoriul unor terţe ţări şi care se întinde din localitatea rusă Vîborg, aflată nu departe de Sankt Petersburg, pînă în oraşul german Lubmin, situat în apropierea de graniţa poloneză. Din Germania, gazoductul ar putea fi continuat pe teritoriul Olandei, Danemarcei, Marii Britanii şi altor ţări care consumă gaz natural din Rusia.

Nord Stream este un acord între companii private, aprobat de guvernele ţărilor participante. Compania rusă Gazprom deţine 51% din acţiuni, două companii germane – 31%, în timp ce o companie franceză şi una olandeză deţin cîte 9%. Investiţiile proporţionale, la fel ca viitoarele profituri, sînt private.

Elementul-cheie al acestui acord îl constituie faptul că Nord Stream nu trece pe teritoriul Poloniei, al republicilor baltice sau pe cel al Ucrainei şi Republicii Belarus. Astfel, aceste ţări nu doar au pierdut veniturile rezultate din tot felul de taxe de tranzit, ci nici nu vor mai putea folosi poziţia lor geografică pentru a întîrzia livrările de gaz spre Europa Occidentală, atît timp cît ele negociază probleme importante cu Rusia.

Agenţia de presă Deutsche Welle şi-a întitulat astfel articolul pe această temă: “Nord Stream – proiect comercial cu viziune politică”, în timp ce cotidianul francez Le Monde a publicat un articol cu titlul “Gazprom a devenit jucător mondial în domeniul energiei”. În opinia lui Joseph Bauer, expert în domeniul energetic în cadrul Deutsche Bank Research, Nord Stream este “un proiect politic şi comercial, care are importanţă atît din punct de vedere economic, cît şi din punct de vedere politic”.

Între timp, ruşii le-au declarat chinezilor că nu intenţionează să-şi vîndă gazul la un preţ cu 30% mai mic decît cel perceput pentru livrările spre Europa, subliniind că Rusia nu are niciun motiv să subvenţioneze economia Chinei. De asemenea, ruşii i-au dat foarte clar de înţeles Turkmenistanului, ţară cu imense zăcăminte de gaz, că nu aprobă nicio altă modalitate de exportare a gazului decît cea prin Rusia.

Darea în exploatare a Nord Stream a avut loc la numai cîteva zile după ce noul preşedinte al Kîrgîzstanului a declarat că intenţionează să închidă baza militară americană din Manas, la expirarea perioadei de închiriere, în 2014. Această bază este una extrem de importantă pentru livrările de încărcături necesare desfăşurării operaţiunii militare americane din Afganistan. Este clar că Rusia îşi consolidează controlul asupra republicilor asiatice din fosta Uniune Sovietică.

Atît Europa Centrală şi de Est, cît şi SUA au început să conştientizeze că schema care încerca să zădărnicească crearea axei Paris-Berlin-Moscova nu este viabilă. Principalele mecanisme ale Uniunii Europene se dovedesc firave în faţa acestei realităţi, la fel ca multe dintre ţările Europei Centrale şi de Est. Acest lucru este extrem de dificil mai ales pentru Ucraina, sfîşiată de respectivele schimbări.