Gărgăuni

RADU VIDA

Ne tot uităm la pensiile babane ale unor neisprăviţi, ce au chiulit toată viaţa şi, după contribuţii „0” la buget, s-au ales cu nişte sume de-ţi iau minţile! Ne uităm la vînătoarea lu’ Ţiriac, ce-şi împuşcă mistreţii crescuţi din banii lui, şi ne întrebăm de ce nu scăpăm de cînii comunitari care atacă semeni şi-i nenorocesc iremediabil. N-avem, însă, nici un cuvînt de spus la proximitate, acolo unde se hotărăşte soarta comunităţii. Nu mă refer la atitudinea „sudistă”, scandaloasă, în ceea ce priveşte treburile din administraţie, politică, armată… Nu bîrfă sau intrigă vroiam, ci analiză responsabilă, lucidă, a ceea ce înseamnă investiţiile din banii noştri!

Nu mi-am propus să analizez repartizarea bugetului de investiţii din oraşul nostru. E mult, complicat şi, la un moment dat, chiar neinteresant. Există însă cîteva puncte esenţiale, care îngăduie risipă şi furtişag. Asta ca să nu mai vorbim de inutilitatea unor proiecte. Ar merita odată o analiză serioasă în ceea ce priveşte sălile de sport. N-am s-o fac acum.

Remarc doar că toţi politicienii s-au fălit cu asemenea investiţii. Asta, în condiţiile în care orele de educaţie fizică au scăzut dramatic, profesorii de specialitate îşi iau lumea în cap, sportul de masă a fost desfiinţat,  iar sportul de performanţă pierde tot mai mult teren.  Ar merita o atenţie şi mai mare în ceea ce priveşte pîrtiile de schi. O grămadă de bani  cheltuiţi transparent, o altă grămadă disipată în utilităţi de ultimă oră, iar schiorii împătimiţi merg în Austria, Germania sau Franţa, unde găsesc condiţii mult-mult mai bune, preţuri mai rezonabile şi distracţii colaterale infinit mai bine organizate. Pe bună dreptate, toată lumea suspectează asemenea investiţii ca aducătoare de profit pentru partide, persoane particulare lipite de cei care staţionează la putere. Aşa se vîră în solul şi subsolul patriei tot felul de ţevi, raportîndu-se introducerea apei potabile sau se investesc în tot felul de oscioare, considerate trecut istoric, importanţă arheologică ş.a.m.d.

Avem oameni săraci. Copii flămînzi. Semeni care caută în gunoaie. Dar n-avem, într-un oraş cultural, cum e Clujul, o şcoală de muzică adevărată,  filarmonică, un complex cultural cu săli multifuncţionale. Eu – şi dumneavoastră la fel, bănuiesc! – aţi vrea să avem Turnul Effel, Taj Mahal-ul, Turnurile Gemene sau Canalele Veneţiei. Primarul nostru, mai modest, vrea Someşul navigabil, parcuri în păduri… Poate că nu-s gărgăuni. Cei de la Pata Rît se vor bucura că bătrînul Samus duce către Apa cea Mare barje şi transatlantice.

Le va trece de foame! Şi frig! Şi mizerie! Iar copiii abuzaţi şi femeile bătute, care n-au un adăpost cum trebuie se vor hîrjoni în parcuri, decupate din pădurea Făget. Avem nevoie de asemenea bazaconii? Nu ştiu. Nici domnul Moisin-interimaru’ nu ştie. N-are de unde da o locuinţă pentru un…evacuat, n-are un spaţiu pentru activităţi culturale de răsunet, Casa municipală de cultură e în desfiinţare, Liga scriitorilor e pe drumuri, dar tinereţea domniei sale ne face să visăm la cosmonauţi, cucerirea spaţiului extraterestru, întîlniri cu klingonieni… Mai spun?

Tramvaiul se dovedeşte o investiţie ineficientă (toată lumea ştie cauzele, dar e bine dacă avem cu ce ne lăuda la alegeri), Parcul Central are nume nou şi spînzurători pe măsură, Stadionul n-are locuri de parcare nici cît un praxis medical privat, iar întreţinerea e departe de a fi rezolvată… Ţăcăneala duce la risipirea banului public. Acela, puţin, pe care-l avem. Oare nu există nici un tratament alopat sau naturist care să oprească hemoragia?