Galeria Diverta. Repere existenţiale în pictura Mariei Andreiu

“Pictura, scrie Picasso, este doar un alt fel de a ţine un jurnal”. Jurnalul devine şi rămâne oglinda fidelă a unei activităţi cotidiene marcată de ‘n’ evenimente personale sau/şi colective, comunicare de gânduri şi idei, ocazia cea mai bună de a cunoaşte omul, artistul. Poveştile ordonate pe zile, săptămâni, luni şi ani ne introduc într-un univers în care experienţele de viaţă devin la rândul lor, repere existenţiale.

Jurnalul Mariei Andreiu trebuie ‘citit’ cu atenţie. Fiecare lucrare cere un timp al privirii. Pentru că fiecare lucrare în parte, şi sunt 20, are o poveste a ei, o poveste în care Maria Andreiu este personajul principal. Unul cu o vitalitate debordantă, surprinzător prin modul în care foloseşte uneltele artistice. Demersul creativ este îndreptat, prin soluţiile plastice alese (culori puternice şi pătrunzătoare, viziuni unitare, echilibrate intensităţi cromatice, volumetrii în cadre delimitate de tuşe puternice şi foarte bine acordate din punctul de vedere al plasticităţii) spre esenţializări care captează de la prima lucrare chiar. Sunt esenţializări ale locurilor vizitate, poate ale locurilor copilăriei, care au rămas în memoria afectivă şi pe care le propune ca posibile viitoare locuri de vizitat.

Jurnalul Mariei Andreiu, reiau o idee mai sus exprimată, trebuie ‘citit’ cu atenţie. Aveţi în paginile sale, datorită modului personal şi originar de abordare, frumseţea vieţii, frumuseţea şi eternitatea lucrurilor care ne înconjoară.

Demostene ŞOFRON