Galele MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ – 149

Şi această a 149-a ediţie a Galelor a subliniat, cum nu se putea mai bine, că acest fenomen – stare de spirit, agora, tribună de afirmare, spaţiu al cunoaşterii prin ştiinţe şi prin artă, Galele MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ, presupun, indubitabil, şi o componentă spirituală.

DE LA CODEX VATICANUS LA ÎNTÎLNIREA MONDIALĂ A TINERILOR DE LA RIO DE JANEIRO – astfel s-a intitulat conferinţa P.S. Florentin Crihălmeanu – Episcop Eparhial de Cluj-Gherla, conferinţă cu conţinut informaţional impresionant, de mare valoare documentară, în care înaltul ierarh a spus, între altele:

„Lăudat să fie Isus Hristos! Voi începe aducînd mulţumiri Bunului Dumnezeu care a inspirat cu Harurile Sale pe dl Prof. dr. Nicolae HÂNCU, iniţiatorul acestor seri culturale organizate în urbea noastră, deja cunoscute şi consacrate sub numele «Galele Medicină, Artă, Cultură». Onorat auditoriu, permiteţi-mi ca încă de la început să pun acest moment cultural şi sub semnul Anului credinţei (pentru Biserica Catolică), precum şi sub semnul aniversării a 160 de ani de la întemeierea Eparhiei de Cluj-Gherla, la 26 noiembrie 1853. Pentru a înţelege mai bine titlul expunerii de astăzi, daţi-mi voie să mă întorc în timp la încheierea Galelor din luna iunie a.c., cînd în discuţiile libere exprimam cîtorva distinse personalităţi gîndul de a putea avea un facsimil al Codex Vaticanus B 03, pentru a face un studiu comparativ cu Papirusul Bodmer P75 (despre care tocmai vorbisem). Sigur, un vis frumos de a putea pune alături două dintre cele mai vechi texte ale Sfintei Scripturi din aşa-numita «tradiţie bizantină». În decurs de cîteva săptămîni ideea a «prins rădăcini» şi apoi a «încolţit» prin grija a trei distinse personalităţi, credincioşi ai Bisericii noastre, care nu mi-au permis să le dezvălui identitatea (!). Apoi totul s-a desfăşurat rapid: după ce la începutul lunii octombrie s-a luat contact cu oficialii Bibliotecii Apostolice Vaticane, am purces la Roma am discutat cu cei în drept, mi-a fost arătat exemplarul, l-am răsfoit cu reverenţă şi a doua zi am achitat în bancă contravaloarea documentului. După două săptămîni de călătorie facsimilul celebrului Codex Vaticanus B 03 a ajuns la episcopia noastră şi astăzi, l-am adus aici pentru ca Dvs. să puteţi admira acest adevărat tezaur fundamental al Sfintei Scripturi. Acesta este subiectul principal al cuvântării ce va urma, iar spre final (aşa cum am fost rugat), voi face şi o legătură cu un eveniment foarte important al anului 2013 pentru întreaga Biserică Catolică: zilele mondiale ale tineretului de la Rio de Janeiro (Brazilia), din perioada 22-28 iulie 2013.

Numărul de catalog în Biblioteca Apostolica Vaticana (B. A. V.) este VAT. gr.1209, iar după numerotarea Gregory-Aland este B 03. Este unul dintre cele mai vechi manuscrise majuscule ale Sfintei Scripturi (alături de Sinaiticus şi Alexandrinus), transcris în prima jumătate a sec. IV. Textul este scris în limba greacă cu litere unciale, adică litere majuscule ce se pot înscrie într-un pătrat, avînd o uşoară înclinaţie de cca. 75o. Sînt denumite şi «unciale biblice», sau «majuscule biblice» (G. Cavallo). Uneori prima literă a unei noi cărţi se alungeşte către marginea filei. Scrierea este continuă, «scriptio continua», fără spaţii între cuvinte, fără spirite sau accente caracteristice limbii greceşti, cu semne de punctuaţie foarte puţine şi alte semne adăugate ulterior (pentru a facilita lectura). Apar adeseori abrevieri cu precădere ale numelor sacre. Se presupune că Manuscrisul ar fi fost compus dintr-o transcriere completă a textului Vechiului Testament după tradiţia greacă, Septuaginta, (cu excepţia cărţilor: 1-4 Macc şi Rugăciunea lui Manasse), la care a fost adăugat Noul Testament. Septuaginta este cea mai veche traducere a Vechiului Testament în limba greacă, realizată în sec. III î.H.

Manuscrisul conţine un total de 759 de file, dintre care 617 file conţin cărţile Vechiului Testament. Fiecare filă măsoară 27×27 cm, iar textul este rînduit pe trei coloane cu 40 de linii fiecare, conţinînd cca 16-18 litere pe un rînd (excepţie făcînd cărţile poetice în care textul a fost împărţit pe două coloane). Se pare că textul era alcătuit din caiete de 20 de pagini mari fiecare. După semnalarea fragmentelor ce lipsesc din text, s-a trecut la prezentarea originii şi istoricului manuscrisului (cu prezentarea cîtorva ipoteze privitoare la acestea), la numerotarea filelor, la consideraţii privind scribii şi corectorii manuscrisului, precum şi la sublinierea importanţei documentului. Codicele Vatican B 03 este indiscutabil unul dintre cele mai importante şi cele mai vechi manuscrise ale Sfintei Scripturi, ce conţine atît cărţi ale Vechiului Testament cît şi cărţi ale Noului Testament. A fost considerat cel mai vechi text manuscris majuscul uncial al Bibliei pînă la găsirea Codicelui Sinaitic. Datorită asemănării textelor Evangheliei după Luca după Papirusul Bodmer P75 şi Codex Vaticanus B 03, se poate afirma că textul de bază din care ambele au recopiat poate fi datat cel mai tîrziu ca fiind de la sfîrşitul sec. II AD!! (C. M. Martini, 1966). Actualul text critic (Textus Receptus= recunoscut ca text oficial de către catolici, ortodocşi şi protestanţi), The Greek New Testament (numit Nestle-Aland, 1966 şi reeditat ulterior) se bazează pe Codex Vaticanus. Facsimilul reproduce cu fidelitate (identic cu originalul) cele 1560 de pagini ale manuscrisului original păstrat în Biblioteca Apostolica Vaticana. Permisiunea pentru imprimare este semnată în manuscris de către Papa Ioan Paul al II-lea. Biblioteca Apostolica Vaticana şi Istituto Poligrafico Zecca dello Stato au oferit această nouă ediţie Sf. P. Papa Ioan Paul al II-lea cu ocazia Marelui Jubileu al anului 2000 la 25.12.1999. Este singura ediţie achiziţionată oficial de la Biblioteca Apostolica Vaticana în România. Mulţumiri celor care au contribuit la achiziţionarea acestui document fundamental pentru istoria textului sacru în Eparhia noastră!

Salt de peste 1660 de ani în timp. Aceleaşi texte biblice scrise cu îndemînare şi răbdare la sfîrşitul sec. al II-lea în scriptorium-uri, apoi recopiate şi transmise prin evanghelizare timp de peste un mileniu şi jumătate prin diferite mijloace (papirusuri, pergamente, codexuri, scrieri patristice, etc.), traduse treptat în diferite limbi, după ce au fost mai întîi fixate în canoane de Conciliile Bisericii, aceleaşi texte le citim şi noi astăzi, aceleaşi texte biblice au fost citite şi la Rio de Janeiro (chiar dacă într-o altă limbă). Aceeaşi rugăciune pe care Isus a lăsat-o apostolilor Săi, <Tatăl nostru> au rostit-o într-un glas cei peste 3.800.000 de tineri de pe toate continentele lumii, la emoţionanta celebrare liturgică de pe malul Atlanticului, de la Copacabana, în 28 iulie, în prezenţa Pontifului roman Papa Francisc, a crica 850 de episcopi şi 2200 de preoţi. Rio de Janeiro a devenit pentru o săptămînă <capitala mondială a tineretului>. Zilele de la Rio au constituit momente de comuniune unice în rugăciune dincolo de barierele lingvistice, naţionale, rasiale, confesionale, religioase, ne-am simţit cu toţii tineri şi fii ai aceluiaşi Dumnezeu. Aceasta este frumuseţea Bisericii catolice: a te putea simţi oriunde acasă, a te putea simţi primit şi iubit, a te putea ruga cu suflete din cu totul alte colţuri ale lumii, uniţi în aceeaşi credinţă, speranţă şi iubire. Seara tinerii se adunau în grupuri de rugăciune în jurul preoţilor, făceau împreună Rozariul, cîntau sau discutau. Aceasta este Biserica tînără plină de bucurie, adevărată Mireasă a lui Hristos. Acestor tineri le-a cerut Sf. Părinte să schimbe lumea să o facă mai frumoasă, mai bună. Permiteţi-mi să închei cu acel puternic îndemn adresat de către Sf. Părinte Papa Francisc tuturor celor care se simt încă sufleteşte tineri: <Nu vă fie teamă să fiţi generoşi cu Hristos, să mărturisiţi Evanghelia Sa. A duce Evanghelia în lume înseamnă a duce forţa lui Dumnezeu pentru a smulge şi dărîma răul şi violenţa: a distruge şi a doborî barierele egoismului, intoleranţei şi urii>” – a conchis P.S. Florentin.

Cele două expoziţii din acest an – de la Dej (8 august, Galeria Frezia), respectiv Cluj-Napoca (5 septembrie, Muzeul de Artă) – prilejuite de aniversarea pictorului Teodor BOTIŞ la împlinirea a 75 de ani au generat un documentar artistic de amplă rezonanţă, din care, cu ocazia Galelor, a fost proiectat un fragment. Ilustrat muzical cu Balada lui Porumbescu, filmul a urmărit momentele semnificative de la vernisajele celor două expoziţii, cu vorbitori (mulţi şi importanţi), cu tablouri, cu puzderia de lume care a făcut sălile de expoziţie neîncăpătoare! S-a vorbit la superlativ despre pictorul, omul, cetăţeanul Botiş, mereu iscoditor, neliniştit, justiţiar, nonconformist. Despre Teodor Botiş şi marii lui prieteni, despre mereu uimitul şi generosul Teodor Botiş, care nu încetează să ne uimească cu irepresibila vigoare şi tinereţe a artei sale.

BICENTENAR RICHARD WAGNER. Acestui titan al muzicii, dar şi omului Wagner, acestui veşnic nemulţumit de tot şi de toate, măcinat de contradicţii, i-a consacrat eruditul Prof. dr. Nicolae MIU o seară de neuitat. Evocări – celebrul trio clujean Augustin Almăşan, Stella Simonetti, Constantin Ursulescu, într-o montare de excepţie de acum cîteva decenii!; marea Tetralogie (Tristan şi Isolda, Amurgul zeilor, Aurul Rinului, Parsifal) –, ilustraţii sonore sau video din opere precum: Rienzi; aria Elisabetei din Tannhäuser, în excepţionala interpretare a mezzosopranei Georgeta Orlovski (cu Alexandru Taban la pupitru); preludiul la Actul III şi Marşul nupţial din Lohengrin la Opera din Viena cu Claudio Abbado la pupitru; Preludiul la actul III al Walkyriei; pentru a încheia, apoteotic, cu Maeştrii cîntăreţi din Nürnberg la Metropolitan, într-un spectacol dirijat de James Levine. Despre Wagner şi muzica lui s-ar putea oricînd vorbi ore, chiar zile în şir, dar sinteza oferită de Prof. dr. Nicolae MIU a oferit clarificări asupra personalităţii şi creaţiei acestui compozitor genial, care a dat caracter simfonic şi o amploare nemaiîntîlnită operelor sale.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

Foto: Ioan Mircea Corpodean