Galactoria la a XIX-a ediție: Eleos – un spectacol invitat

Ca în fiecare an când teii înfloresc și cireșii își împlinesc rodul în drăgălașe fructe rubiconde, studenții de la Facultatea de Teatru și Film își împlinesc și ei visul de a juca în spectacole terminale, rod al anilor de studiu în instituțiile cu profil artistic. Festivalul clujean Galactoria din acest an a ajuns la a XIX-a ediție. Cu un program încărcat, cu invitați, cu emoții și speranțe, cu susținători și profesori implicați, festivalul e o eșalonare a virtuților actoricești ale tinerilor în confruntare cu publicul și cu ei înșiși.

În deschidere a fost programat, în sala „György Harag” a Facultății de Teatru și Film din cadrul UBB, spectacolul invitat Eleos, producție a școlii de teatru Athanor Akademie din Passau, Germania, ansamblu teatral înființat cu ani în urmă de regizorul David Esrig. Cei patru tineri, trei fete și un băiat, Zoë Dobrileit, Doris Länglacher, Ardi Malikova și Evelyn Schulz, evoluează într-o formulă de teatru postdramatic axat pe un limbaj dinamic, autonom, ce înlătură schematismul clasic dialogat și eliberează de orice constrângeri mișcarea. Scenariul schițat de Caren Jess propune o îmbinare de 36 de secvențe / miniaturi, delimitate ca atare și repartizate în două acte complementare. Regizorul Florian von Hoerman a închegat un spectacol tip colaj, dezbărat de convenții și prejudecăți. Lada-capcană, cât un container misterios, amplasată central, asimetric, obstrucționează intenționat, agresiv jocul actorilor, ca orice inconvenient din viața noastră cotidiană ce produce cantități îngrijorătoare de stres. Desigur, acestui simbol masiv al impedimentelor de orice fel i se adaugă treptat alte fațete ale inconvenientelor mărunte ce fac viața noastră de fiecare zi insuportabilă: frustrări, violență, vulgarități, incompatibilitate sexuală, ură față de semeni. Scenele conțin mici răbufniri de furie, revoltă față de impunerea prin forță a oricăror forme de supunere și siluire morală. Cotidianul e un bombardier de opreliști și tipizări din care omul contemporan vrea să iasă. Se face apel la libertate, la gingășie, la înțelegere, la clemență, la compasiune. Titlul spectacolului  – Eleos – trimite la cuvântul din greacă ce înseamnă Milă, Îndurare. Nimic mai emoționant decât cei doi melci-codobelci aduși pe scenă în palmele gingașe ale celor două fete. Ființe care trebuie protejate așa cum trebuie protejată și salvată sensibilitatea însăși din mâna diriguitorilor mâniei nestăpânite. În marș continuu, cu trupurile contorsionate, actorii dau glas unor neliniști chinuitoare. Este ironizat și visul de a deveni german (pe muzică adecvată) până la ajungerea involuntară a salutului fascist. Sugestivitatea mișcărilor complinește textul rostit în germană și engleză.

Pe laturile lăzii-capcană care amenință să se întindă peste lume sunt proiectate mereu imagini feerice, peisaje cu flori, în alternanță cu fețele actanților schimonosite de groază în fața unui dezastru iminent, ascuns poate în lada enigmatică. Ce trebuie să facem ca să scăpăm de această amenințare continuă? S-o eliminăm, să scăpăm de ea. Două interprete încearcă să tragă de lada împotmolită, înțepenită în prejudecăți maladive ca niște edecari din celebrul tablou al lui Repin Edecarii de pe Volga. Un travaliu insurmontabil rămas fără niciun rezultat. Cum putem să ne descotorosim de acest monstru amenințător înainte de a fi prea târziu? Spectacolul Eleos e un manifest împotriva amenințărilor spre a salva fragilitatea vieții. Un spectacol care pune multe probleme într-o grilă de eșalonări compulsive.

Adrian ȚION

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut