Furculision? E OK!

RADU VIDA

Nu mai supără pe nimeni invazia de englezisme în vocabularul nostru. Nu contează că mai nimeni dintre cei care folosesc expresii din limba lui Shakespeare habar n-are să vorbească engleza, dar nici autorităţile, nici chiar patronii unor firme nu sînt interesaţi ca populaţia să înţeleagă ce şi cum cu păsăreasca asta. S-a şters parcă din vocabular „ e bine”, „în regulă” şi nu mai deranjează pe nimeni că se face paradă de cultură, acolo unde nu este cazul.

Neîndoielnic că peştele de la cap se-mpute. Aşa că nu are nici un rost să scuipăm pe galeria preşedinţilor de după balamucul din ’89, cînd primii oameni din stat vorbeau, cu accent de bantustan, tot felul de inepţii cu omologii lor occidentali. Ilievici, Ţapu’ şi Chioru’ nu şi-au primit poreclele doar pentru că , vezi doamne, poporul avea ceva cu ei. Ci, mai degrabă, pentru că, în politica lor de a vinde tot, se foloseau de romengleza, aşa cum se folosesc eschimoşii de obiele. Şi aşa a şi ieşit: un fel de dik mo, pe englezo-română şi megleno-puradelească. Nu-i vorbă, că nici cei mai de jos pe scara ierarhiei nu s-au lăsat. Pentru că vroiau… sus, au opintit să maimuţărească „politica la vîrf”, nu numai în nemernicii, ci şi în scălîmbăieli lingvistice.

Aşa s-a transferat incultura în show umoristic, ca să zic aşa, şi nu spectacol, că-i „ţărănyeşte”. Şi nu dă bine.

Am trecut, mai demult, desigur, prin etapa „franţuzită” şi, e drept, din asta s-au născut opere nemuritoare. Acum rîdem. Dar, atunci, vă garantez, societatea era tot atît de oripilată ca şi astăzi. S-a vorbit de tot felul de cauze, dar nimeni n-a învăţat nimic. Şi, după o vreme, a venit moda englezismelor, poate şi mai ispititoare. Dar tot atît de supărătoare. Şi de penibilă. Pînă să devină umor de calitate, trebuie spus că sîntem caraghioşi, condamnaţi pînă şi de englezi şi americani, pentru inconsecvenţa lingvistică şi brambureala cosmopolită.

Mi-am notat o serie de firme care se pretind a fi româneşti, dar care nu se adresează nimănui. Pentru că nu toţi străinii care ne calcă pragul ştiu engleză, pentru nu toţi românii ştiu engleză, pentru că, pînă la urmă, un om cultivat poate să cunoască şapte limbi de mare circulaţie, fără să apeleze la engleză. Dar noi suportăm cu stoicism şi nepăsare „Power Farming Company” din Ştefăneştii de Jos, „Titan Machinery” – Oradea, Gentelman Service – Valea lui Mihai, Defend Agroservice – Oradea. Nici Clujul nu stă mai… rău la acest capitol: „Wood Expert srl”, „Trend furniture”, „Primare Interiores”, „Allpack Distribution”.

Lista e nesfîrşită. Şi, pînă la urmă, putem rămîne indiferenţi la măscări de acest gen. Pentru că, în definitiv, singurii afectaţi în afacerile lor, sînt chiar proprietarii care au iniţiat mascarada.

E mai greu de înţeles un alt fapt: la lucrările de pe Autostrada Soarelui s-au descoperit o serie de importante relicve ale trecutului. Arheologii au săpat, au clasificat şi au expus vestigii ale vremilor demult apuse. Printre ele şi un mormînt, cu un schelet , aparţinînd unui bărbat, după forma craniului, spun agenţiile de presă. „Omul” a fost botezat prompt: Tom (?!?). Personajul şi-a tîrît mărunta-i existenţă între Valea Dacilor şi Siminoc Murfatlar. Şi a vieţuit în urmă cu 1000 de ani, în feudalismul timpuriu, al acestor meleaguri. Putea să-l cheme Ion, sau Gheorghe, sau Ivan, Dimitrios, sau… Nicidecum feciorul lui Sawyer.

Nesfîrşit de trist, nu credeţi?