Fundația Prison Fellowship România: Împreună pentru comunitate

Înființată la Cluj, în 1993, de Constantin Asăvoaie, Fundația Prison Fellowship România și-a asumat misiunea de a veni în sprijinul persoanelor private de libertate și al familiilor lor, prin mobilizarea comunității și a bisericilor, pornind de la convingerea că „soluția pentru problemele unei comunități se regăsește tot în comunitate”.

Misiunea pe care, 20 de ani mai târziu, Constantin Asăvoaie a lăsat-o moștenire Fundației Prison Fellowship România este dusă, astăzi, mai departe, de președintele acesteia, Andrei Brie, de angajații și de sutele de voluntari care continuă să fie un sprijin real pentru persoanele vulnerabile nu doar din penitenciar, ci și din comunitățile sărace sau defavorizate.

Recent, după 29 de ani de activitate neîntreruptă, Fundația Prison Fellowship a fost recunoscută (în sfârșit!) de Guvernul României ca fiind de utilitate publică. „Fundația Prison Fellowship România (…) îndeplinește condițiile prevăzute în Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 pentru a fi declarată de utilitate publică. Prison Fellowship România (…) desfășoară activități caritabile în beneficiul persoanelor private de libertate, acordă asistență morală și spirituală în timpul detenției, cât și ulterior, acordă instruire culturală și ajutoare materiale în beneficiul persoanelor private de libertate aflate în detenție și al familiilor acestora. În perioada pandemiei COVID 19, Fundația Prison Fellowship România a sprijinit penitenciarele cu produse alimentare și de igienă personală necesare persoanelor private de libertate, iar voluntarii au oferit consiliere familiilor deținuților. Demersurile eficiente și utile ale Fundației Prison Fellowship România, respectiv oferirea de servicii sociale, contribuie la combaterea factorilor de risc care stau la baza fenomenului recidivei. Fundația își continuă activitatea caritabilă și după eliberare, pentru a-i ajuta pe foștii deținuți la reinserția socială. Beneficiarii programelor desfășurate de Fundația Prison Fellowship România au reușit să își găsească un loc de muncă în țară și în străinătate ori s-au reîntors în familie” – se preciza, la momentul respectiv, într-un comunicat al Guvernului.

Despre activitatea din ultimii doi ani ai fundației, despre provocările perioadei de pandemie și nu numai, într-un scurt interviu acordat ziarului Făclia de Andrei Brie, în timpul dintre două transporturi umanitare în Ucraina.

– Cu puțin timp în urmă, Guvernul României a recunoscut Fundația Prison Fellowship ca fiind de utilitate publică, ținând cont, mai ales, de activitatea fundației din perioada pandemiei. Ce au însemnat acești ultimi doi ani pentru Prison Fellowship România?

– Au fost multe încercări în perioada asta. Am reușit să ne menținem proiectele doar cu ajutorul partenerilor străini care au fost de acord să ne susțină atât financiar, cât și logistic, cu anumite bunuri, pentru a putea face față tuturor provocărilor din acea perioadă.

Am încercat, pe perioada pandemiei, să ajutăm mai mult spitalele care aveau nevoie de tot felul de produse medicale și consumabile medicale. Dacă nu mă înșel, în jur de 34 de transporturi, pe an, am avut doar cu aparatură și consumabile medicale către spitale, penitenciare, diferite asociații și fundații partenere.

– Știu că într-o perioadă și transporturile din străinătate s-au realizat cu foarte mare dificultate.

– A fost o perioadă în care activitatea noastră a fost îngreunată din cauza lipsei de bunuri care puteau fi aduse sau din cauza anumitor factori independenți de ceea ce înseamnă transport sau logistică, gen locații care au fost închise, firme de transport care n-au vrut să mai facă contracte, și atunci au rămas foarte puține firme cu care am putut să colaborăm. Dar imediat după ce a trecut perioada aceea de urgență, transporturile au fost reluate. Problema aceasta a fost și la începutul crizei din Ucraina. Foarte multe companii de transport nici nu voiau să audă de Ucraina sau să intre pe teritoriul Ucrainei și am dus o luptă foarte intensă pentru a găsi companii sau voluntari care să intre cu mașinile pe teritoriul acestei țări.

– Spuneți că în perioada pandemiei au fost foarte multe transporturi cu medicamente și echipamente medicale pentru spitale, în primul rând. Ce altceva s-a întâmplat în acești doi ani?

– Noi ne-am continuat munca în centrele noastre, cantina socială a fundației a continuat să pregătească zilnic în jur de 300 de porții de mâncare. Ne-am continuat proiectele din comunitățile de romi, din comunitățile sărace din zona Transilvaniei, care sunt beneficiare ale proiectelor noastre. Am adus foarte multe bunuri, și alimentare și haine și încălțăminte, care au fost distribuite către familiile nevoiașe.

– Ați continuat, bănuiesc, și activitatea în penitenciare.

– Bineînțeles. Avem o foarte bună colaborare cu penitenciarele și cu Administrația Națională a Penitenciarelor și încercăm să identificăm tot timpul nevoile lor. Am ajutat, și pe perioada pandemiei, și material, cu diferite bunuri pe care le trimitem către dânșii, inclusiv alimente, dar și prin voluntarii care lucrează în interiorul penitenciarelor, în cadrul diferitelor proiecte pe care le desfășurăm aici.

Împreună cu voluntarii noștri derulăm proiectele de reinserție socială, avem centrul de incluziune socială, care a fost deschis, adică reinventat, în 2019, prin care asigurăm, pentru 40 de beneficiari, un loc în care pot să vină post-detenție. Împreună cu cei de la Direcția de Asistență Socială din diferite penitenciare încercăm să ajutăm deținuții și să lucrăm cu familiile lor. Avem, în continuare, diferite proiecte educaționale și religioase în penitenciare. Avem foarte mulți voluntari și membri ai fundației noastre care lucrează în penitenciare, inclusiv preoți voluntari. Nu avem nici o reținere în a colabora cu toate confesiunile.

– În perioada actuală pe ce este focusată activitatea fundației?

– Pe tot ce înseamnă proiectele pe care le avem în derulare și, în plus, pe tot ce înseamnă ajutorarea, pe plan local și la distanță, a celor afectați de criza din Ucraina.

– Concret, ce face Fundația Prison Fellowship pentru cei afectați de războiul din această țară?

– Pe plan local avem posibilitatea de a găzdui 30 de persoane și, de asemeni, acordăm masă pentru până la 200 de persoane refugiate, la cantina socială a fundației. Până în 200 de porții în plus, față de cele 280 – 300 pe care asigurăm pentru beneficiarii obișnuiți, care sunt diferite familii aflate în dificultate, din diferite centre de pe raza Clujului. Pe plan internațional, avem șase parteneri în Ucraina, cu care colaborăm de mulți ani, nu doar de acum, și prin care distribuim alimente, diferite bunuri de strictă necesitate, medicamente, necesare pentru a putea face față situației de acolo. Până acum am trimis 14 transporturi umanitare, în Ucraina, și este în pregătire al 15-lea.

– Câți voluntari are acum fundația?

– Cam 180 – 200 de voluntari care activează în penitenciare și aproximativ 200, în comunitățile cu care lucrăm.

– Și angajați?

– Momentan avem 26 de angajați și colaboratori.

– De unde provin fondurile fundației?

– Avem deschise două magazine sociale, adică avem o activitate comercială prin magazinele sociale ale fundației. Și avem parteneri externi și interni. Avem o colaborare foarte bună cu câteva companii din Cluj și din vecinătatea Clujului, care ne susțin de foarte multă vreme.

– Colaborarea Fundației cu administrația locală…?

– Este o colaborare bună. Colaborăm foarte bine cu cei de la Direcția de Asistență Socială, colaborăm și cu Poliția și cu Armata, colaborăm și cu cei de la Prefectură, colaborăm cu spitalele din Cluj, colaborăm cu penitenciarele…

– Care sunt problemele cu care vă confruntați, la ora actuală?

– Problemele pe care le avem în acest moment țin de logistică și de finanțe. E foarte greu să găsim personal specializat pe care să-l avem implicat în proiectele noastre, ne afectează și pe noi criza actuală de forță de muncă. Și, bineînțeles, avem nevoie de cât mai mulți voluntari, de oameni pe care să putem să-i mobilizăm în diferitele proiecte pe care le avem.

– Planuri, proiecte de viitor…?

– Pe termen scurt încercăm să eficientizăm proiectele pe care le avem în desfășurare, încercăm să găsim modalități prin care inclusiv centrele noastre și cantina socială să funcționeze în parametri normali, să nu mai suprasolicităm personalul pe care-l avem și să facilităm angajarea de personal nou. Pe termen lung, încercăm să ne extindem activitatea în penitenciare, să găsim noi colaborări, să facem proiecte noi.

M. TRIPON