Frustrarea bubulilor

RADU VIDA

  Mai pe faţă, mai pe dos, la masa bogaţilor discuţiile despre viitorul omenirii se învîrt în jurul a doi termeni: va fi sau nu va fi război. Criza  face paravan minunat pentru nostalgici şi-i îndeamnă pe pacifişti la acţiuni din ce în ce mai hotărîte pentru contracararea  vechilor concepte.

Germania, bunăoară.
Evident că privirile sînt mereu îndreptate spre ţara care a declanşat două dezastre mondiale. Iar răspunsul este prompt şi convingător: Germania caută soluţii pentru promovarea valorilor universal valabile şi acceptate, luînd măsuri concrete pentru reducerea la maximum a posibilităţilor izbucnirii unui război. Ministrul apărării, Thomas de Maiziére, a confirmat hotărîrea guvernului Merkel de a închide 31 de baze militare din 8 provincii ale Germaniei. Peste 1000 de militari vor fi demobilizaţi, iar armatele maritime şi spaţiale vor fi relocate.

Cu toate aparentele înarmări americane din estul european (scutul, oferta de elicoptere de atac pentru Turcia, mutarea balanţei armate spre Iran), nici statele „agăţate” de politica americană de intimidare prin forţă nu par dispuse să intre în vîrtejul care să le ducă la confruntări generalizate. În consecinţă, se folosesc de debuşeele oferite de diferite conflicte locale, pentru a satisface pohta de „consum” militar a puternicilor fabricanţi de arme ale lumii.

Visul beligerant, însă, ce aduce cîştiguri sigure şi imediate, este greu de reprimat de unii. Uneltirile nu încetează, dar, cum spuneam, şansele sînt mici, din moment ce politicile europene şi-au găsi alte căi de a cîştiga în faţa agresiunii şi de a asigura un trai decent popoarelor lor. Recent, un prinţ de spiţă veche, ministrul de externe al Cehiei, Karel Schwarzemberg, şi-a dat arama pe faţă. O analiză halucinantă şi manipulatoare a dus la concluzii care să legitimeze războiul. Iată: zice prinţul că,  în timpul marii crize din ’33, lucrurile s-au aranjat abia în momentul în care statele au început să se înarmeze. La început Germania, apoi SUA, conştiente că trebuie să susţină războiul şi mai apoi toată lumea. În felul acesta, susţine ministrul ceh, s-a diminuat şomajul şi (zicem noi) lumea a putut trece la măcel. Fals! Pentru că: 1. industria de război n-a rezolvat problema şomajului din Europa şi 2. dacă lumea ar fi avut de lucru, războiul s-ar fi putut evita (cu toate acumulările de armament), pentru că la bine nu se răspunde cu uciganie. Evident că vechiul descendent al nobilimii din Bohemia şi membru al Clubului Bilderberg a  proferat tot felul de ameninţări. Cum că drumul ieşirii din criză e lung, anevoios, că nu se poate fără măsuri radicale (?), că statele au cheltuit mai mult şi, la scadenţă, nu mai au de unde returna banii. Şi pentru a sublinia nobleţea gîndurilor unui prinţ, vorbind despre Grecia a spus: „cetăţenii vor plăti pînă le iese pe nas…” De parcă n-ar plăti infinit mai mult dacă s-ar da curs gîndurilor războinice ale celor de teapa lui!

Cum se vede, cu toată polarizarea, bubulii rămîn tot mai singuri în încercarea lor de a tîrî lumea într-un nou dezastru. Nu zic  că nu-i posibil. Dar experienţa trecutului i-a învăţat pe politicieni să se ferească de acele capcane care duc la confruntări. Iar emanaţiile de după papionul roşu şi pipă fumegîndă, ca acelea ale ministrului Schwarzemberg, rămîn simple dorinţe, fără finalitate.