Franța și România în armonie prin muzică

*Conexiuni între Franța și România. Enescu și muzicienii români la Paris*

Expoziția și recitalul „Conexiuni între Franța și România. Enescu și muzicienii români la Paris” au fost primite cu mare entuziasm de către comunitatea francofonă din Cluj, vineri seara, la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. Evenimentul a fost rezultatul unei fructuoase colaborări dintre Academia Română și Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”, parteneriat semnat chiar în acest an.

În deschiderea evenimentului, au luat cuvântul personalități importante precum cercetătorul științific Cristina Pascu, reprezentând Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”, cercetătorul științific Atilla Varga, în numele Academiei Române, conf. univ. dr. și dirijorul Cristian Sandu, rectorul USAMV, Cornel Cătoi, și doamna Nina Moldovan, din partea Asociației Femeilor de Afaceri Cluj. În discursurile lor scurte, invitații au adus declarații interesante și semnificative.

Rectorul USAMV, Cornel Cătoi, a abordat tema comunității franceze din Cluj-Napoca și a menționat succesul liniei de studii franceze la secția de medicină veterinară de la USAMV, deschisă în 1992, care atrage în prezent o concurență masivă. El a subliniat importanța schimbului intercultural dintre România și Franța, precizând că ambii au oferit mult unul altuia, prin oamenii pe care i-au trimis în celelalte țări.

Doamna Nina Moldovan, membră a Asociației Femeilor de Afaceri Cluj, a adus în prim-plan cea mai mare învățătură pe care a primit-o de la cultura franceză, și anume că educația înseamnă libertate. A subliniat că elitele românești care au studiat în Franța au înțeles rapid că educația reprezintă o cale spre libertate. Apreciind cultura franceză ca pe un magnet pentru români, a menționat că aceasta a reușit să vadă valorile deosebite ale oamenilor și le-a oferit libertatea de a se exprima. Cultura franceză a jucat un rol esențial în dezvoltarea societății românești, iar cei care s-au format în Franța au devenit lumini pentru comunitatea lor, întorcându-se în România și împărtășind cunoștințele și experiențele acumulate.

Conf. univ. dr. Cristian Sandu a subliniat legătura dintre cele două țări, concentrându-se pe muzică ca formă de comunicare universală: „Muzica e cea care ne unește, căci muzica nu cunoaște cetățenie, cunoaște doar limbajul sufletului și e foarte important să ascultăm cu sufletul, să plecăm de aici cu amintiri, rememorând istoria și tradiția noastră din împrumutul și ajutorul pe care România și Franța și le-au acordat reciproc. Asta e cel mai important: să facem din muzică nu doar un mijloc de comunicare, ci să facem comuniune, căci dacă rămânem la nivelul de audiție ca pur divertisment, inteligența artificială s-ar putea să suplinească acest divertisment (Simfonia nr. 10 de Mozart a fost, deja, gândită de inteligența artificială ). E important să ne privim în ochi, să ne îmbrățișăm cât de mult putem și să ne aducem aminte, pentru că în asta stă rezistența noastră”.

Cercetătorul științific Atilla Varga a privit evenimentul ca o provocare personală și a dezvăluit că, prin cercetarea sa, a descoperit o latură necunoscută a compozitorului George Enescu. Citind arhivele securității, a reușit să demonstreze că George Enescu a fost membru al francmasoneriei. A precizat că Enescu a trăit o viață complexă în Franța, pe care o considera a doua sa casă, dar simțea totodată o puternică legătură cu România: „Pe măsură ce am citit, am încercat să înțeleg cum a trăit acolo. Franța a fost pentru Enescu o a doua casă, dar el a simțit mereu un dor pentru România. Enescu a plecat la timp în Franța, în 1946, căci apoi, a căzut asupra Europei, Cortina de Fier, care, în cuvintele lui Churchill, a divizat lumea liberă de lagărul socialist și astfel, au fost divizate și spirite și minți. Enescu a întâlnit în Franța o emigrație divizată, oameni cu orientări politice diferite, poate de asta nici nu a existat în Franța o voce care să zdruncine regimul comunist. Totuși, Enescu a fost un factor coagulant pentru această emigrație. El avea o notorietate intercontinentală, pentru mulți, Enescu a fost un fir roșu, un reper, un far la care mulți s-au raliat în speranța că vor găsi un lider, însă Enescu a fost un om al talentului, al muzicii, căci a și declarat că și-ar fi dorit să-ți îmblânzească contemporanii cu vioara și cu condeiul. Enescu, cu muzica sa, a reușit să construiască punți, într-un mod în care comuniștii, cu tot aparatul lor de propagandă, nu au reușit vreodată. Când am văzut această expoziție și am coroborat informațiile cu documentele de arhivă, m-am întrebat ce ar trebui să învăț ca istoric? Am învățat că schimbul cultural trebuie să continue, am învățat că abia acum avem pregătirea profesională și maturitatea culturală și spirituală pentru a-i înțelege opera lui George Enescu și pentru a o da mai departe și altora, căci ascultându-i muzica, creăm punți de legătură între noi și alții”.

Cercetătorul științific Cristina Pascu a oferit detalii despre organizarea expoziției, dezvăluind că a fost creată cu scopul de a ilustra conexiunile dintre George Enescu și alți muzicieni români cu Franța. Expoziția a cuprins și pagini din ziarul „Le Monde musical” și informații prețioase din documentele de la Biblioteca Muzicală „La Grange-Fleuret” din Paris.

Evenimentul s-a încheiat cu un impresionant recital susținut de mezzosoprana asist. univ. drd. Cristina Damian, violonistul Sabin Zeno Argintaru și asist. univ. dr. Luca Toncian la pian. Repertoriul recitalului a inclus lucrări semnate de George Enescu și Dinu Lipatti, oferind astfel o experiență muzicală deosebită pentru audiență.

Expoziția și recitalul au reprezentat un eveniment cultural remarcabil, aducând laolaltă istoria, muzica și cultura, iar prin conținutul lor valoros, au contribuit la consolidarea legăturilor culturale și spirituale dintre România și Franța.

Mara A. MUNTEAN