Fostul negociator a României cu UE, Vasile Puşcaş: Pentru ţara noastră nu s-au stabilit standarde clare de interpretare a criteriilor de aderare

Drumul României spre spaţiul Schengen pare a nu se mai sfîrşi. În ciuda eforturilor făcute de ţara noastră pentru a atinge acest obiectiv, unii actori politici din UE îşi menţin părerea potrivit căreia România nu este pregătită să intre în acest spaţiu.

Pentru a înţelege motivele care stau la baza acestor decizii succesive de amînare a aderării României la Schengen, Făclia de Cluj a stat de vorbă cu unul dintre cei mai mari specialişti români în afaceri europene, profesorul Vasile Puşcaş. Fostul negociator şef al României cu Uniunea Europeană pune acest eşec pe seama neîncrederii statelor membre faţă de liderii români, precizînd că din punct de vedere al progreselor făcute pentru a intra în Schengen în acest moment ne aflăm la acelaşi nivel ca în 2011.

Totodată, Vasile Puşcaş declară că pentru ţara noastră nu s-au stabilit standarde clare de interpetare a criteriilor de aderare, ceea ce, în opinia fostului negociator şef, poate lăsa loc la interpretări partitiste, politicianiste sau chiar idiologice.

Universitarul clujean evidenţiează că, pe lîngă criteriile de aderare, trebuie să existe convingerea statelor membre cum că acquis-ul Schengen şi comportamentul autorităţilor române sînt perfect concordante. ‘’Criteriile tehnice de aderare trebuie însoţite de construcţia partenerială a încrederii pe care statele membre trebuie să o capete că acquis-ul Schengen şi comportamentul autorităţilor române vor fi perfect concordante. Acum constatăm că această încredere faţă de liderii români nu s-a instalat şi probabil, încă odată, vor plăti pentru aceasta cetăţenii români, oamenii de afaceri locali şi europeni şi tineretul, care este deschis spre o mobilitate socio profesională foarte mare. În concluzie, conform declaraţiilor politice din România şi Germania-poate şi alte state membre- sîntem acum în 2013 tot unde am fost în 2011’’, a afirmat Puşcaş.

Specialistul clujean în afaceri europene atrage atenţia, totodată, că prin faptul că unele state membre au dubii exprimate direct sau indirect iar altele au afirmat public că susţin aderarea României la Schengen, se dovedeşte că pentru ţara noastră nu s-au stabilit standarde clare de interpetare a criteriilor de aderare. Potrivit lui Puşcaş,  acest lucru ne duce cu gîndul că pot fi inclusiv interpretări partitiste, politicianiste sau chiar ideologice. ‘’Ştim cu toţii că în primăvara lui 2011, România se angajase că va fi pregătită să adere la spaţiul Schengen. Încă de la finalul lui 2010 s-au dat semnale cît se poate de clare că nu va exista o decizie favorabilă pentru aderarea la spaţiul Schengen. În 2011 s-a decis să nu se decidă. Mai precis solicitarea României a fost tot amînată an de an pînă în acest an 2013, cînd dinspre anumite state membre aflăm exact acelaşi tip de discurs ca în 2011: România are probleme cu statul de drept, justiţia şi lupta anticorupţie.

Faptul că din 2011 pînă în 2013 nu s-a clarificat ce înseamnă din partea unor state membre această interpetare referitoare la aderarea la Schengen ne lasă pe toţi cu un mare semn de întrebare privitor, pe de o parte, la interpetarea criteriilor de aderare, iar pe de altă parte la capacitatea României de a îndeplini atît criteriile tehnice cît şi implemenatrea integrală a acquis-ului comunitar.

Faptul că  unele state membre au dubii exprimate direct sau indirect iar altele au afirmat public că susţin aderarea României la Schengen ne arată că pentru ţara noastră nu s-au stabilit standarde clare de interpetare a criteriilor de aderare, ceea ce ne duce cu gîndul că pot fi inclusiv interpretări partitiste, politicianiste sau chiar ideologice. Or, un asemenea accent al arbitrariului din partea unor state membre ar însemna o slăbiciune a acquis-ului Schengen şi al spaţiului Schengen. De la sfîrşitul lui 2010, guvernele României susţin că au îndeplinit criteriile tehnice de aderare dar nu au avut capacitatea să demonstreze unor state reticente că pot să aplice acquis-ul Schengen integral, corect şi eficient în aşa fel încît să fie risipite temerile unor lideri sau a unor guverne sau să fie eliminate anumite comportamente idiosincratice nefavorabile din partea unor lideri europeni. Fiind în 2013, după trei ani de amînări, înseamnă că liderii din România s-au complăcut în formula propusă de unele state membre de a decide să nu decizi. Aceasta înseamnă că aceşti lideri români au acceptat o prelungire a deciziei favorabile aderării al Schengen bazate inclusiv pe interpretări politicianiste’’, a explicat Vasile Puşcaş.

Cît priveşte poziţia recentă a Misterului Afacerilor Externe în problema Schengen, potrivit căreia în cazul unei noi amînări România ar putea să nu mai fie interesată şi doar să aştepte o invitaţie de la UE, Puşcaş crede că poate fi interpretată atît politic dar şi poate fi înscrisă într-un element tactic al procesului de negociere.

‘’Poziţia guvernului poate fi interpretată politic, ceea ce înseamnă că acum guvernul cere statelor membre să spună clar deschis ce trebuie să mai facă România pentru a adera la spaţiul Schengen şi să obţină un tabel de parcurs cu subiect, predicat şi date concrete de atins. În al doilea rînd, guvernul declară că se va concentra spre alte obiective ale politicii europene, însă din păcate nu ne precizează care ar fi acestea. Din punctul de vedere al procesului de negociere a aderării al spaţiul Schengen, gestul guvernului ar putea constitui un elemen tactic, fireşte aceasta în situaţia în care ar exista o strategie clară de negociere care să ducă la rezultatul urmărit şi anume aderarea la Schengen’’, a menţionat profesorul clujean. Vasile Puşcaş concluzionează însă că la ora actuală percepţia românialor în UE este că ‘’sînt nişte fiinţe ciudate’’, caracterizare despre care fostul negociator spune că ‘’din păcate este întărită şi de comportamentul politicienilor români în ţară şi străinătate’’.

C. PURIŞ