Forța cosmică în note muzicale

Concertul Filarmonicii clujene de vineri seara poate fi descris drept o odisee muzicală în Spațiu, căci am ascultat, la propriu, muzica sferelor în suita orchestrală Planetele, compusă de Gustav Holst și alte fragmente din coloanele sonore realizate de John Williams pentru filmele Close Encounters of the Third Kind, E.T.: Adventures on Earth și Star Wars: The Jedi Steps and Final. Căpitanul navei noastre muzicale a fost dirijorul Stefan Geiger, care a condus orchestra și publicul în universuri paralele impresionante.

Prima oprire a călătoriei noastre simfonice a fost pe planeta Marte, solul războiului, prima secvență a suitei Planetele executată allegro. Audiența a fost imersată în muzica brutală și tumultuoasă, care prevestea pericolul iminent. Această secvență cu valențe disonante este o anunțătoare a războiului, având o violență cutremurătoare. Am pășit, apoi, pe Venus, aducătoarea păcii, în care au dominat instrumentele cu corzi, flautul și oboiul. Viorile au întreținut cadrul feeric, escapist, în timp ce violoncelul oferea gravitatea sublimă. Mercur, mesagerul înaripat este o secvență executată vivace, care pare a fi varianta muzicală a unei narațiuni epice, guvernată de întâmplare, în care apar și dispar personaje, energii de toate tipurile, care dialoghează între ele, precum și instrumentele o fac. Jupiter, povățuitorul jovialității a fost partea care a impresionat, din punctul meu de vedere, cel mai mult. Reprezintă, oarecum, și punctul culminant al suitei, debordând de vitalitate și pozitivitate, asemănându-se cu o simfonie mărșăluitoare, care anunță euforic împlinirea și învingerea răului de pretutindeni. După această înălțare am fost supuși meditației, din cauza aterizării pe planeta Saturn, cel ce aduce senectutea, care a fost partea preferată a compozitorului Holst. Saturn narează, parcă, povestea unei întregi vieți, transpunând muzical dansul prin anotimpurile vieții. Încă de la începutul secvenței simțim concretizarea înfricoșătoare a trecerii timpului prin flaut, fagot și harpă, care imită ticăitul ceasului. La un moment dat, moartea pare să ne călăuzească în întunericul vidului, această ultimă călătorie având pe fundal sunete ce par clopotele unei slujbe de înmormântare. Uranus, magicianul, ne fură din seriozitatea momentului precedent și ne aruncă în mijlocul unui spectacol carnavalesc, unde instrumentele de percuție își fac de cap. În final, Neptun, misticul, oferă un moment straniu, de o putere tăinuită, în care harpa are o contribuție majoră la crearea efectului învăluitor. Vocile corului din finalul secvenței reprezintă, poate, vibrațiile înalte ale corului îngeresc. Fragmentele din celebrele coloanele sonore au continuat aventura noastră în universul cosmic, trezindu-ne din somnul etern în care am fost afundați de către Holst.

Stefan Geiger ne-a călăuzit în călătoria noastră muzicală cu un profesionalism desăvârșit, ghidând orchestra prin vidul cosmic, devenind una cu fluxul muzical și având grijă ca performanțele instrumentiștilor să fie apreciate și ovaționate de public după fiecare moment.

Acesta a fost penultimul concert al stagiunii 2022-2023 a Filarmonicii de Stat „Transilvania”, urmând ca vineri, în 30 iunie, să ne luăm la revedere de la orchestră până în toamnă.

Mara Alexia MUNTEAN

Foto: Paul Schirnhofer