Foamete?

RADU VIDA

Ştirile alarmiste nu mai sînt… ştiri.  Pentru că, pur şi simplu, au intrat în  banalitate. Catastrofele ne pîndesc la tot pasul, zic minţile înfierbîntate ale înţelepţilor (puneţi dumneavoastră ghilimele!), guru din toată lumea se întrec în a dezvolta scenarii dintre cele mai pesimiste, iar cinematografia a întrecut orice imaginaţie (ca să nu vorbim de realitate) şi a şters Pămîntul, demult,  de pe faţa(?) Universului.

De cîţiva ani încoace, alţi prăpăstioşi anunţă că vom muri de foame. Şi, pentru a fi cît mai convingători, recurg la date ştiinţifice (de necontestat, zic eu), băgînd spaima în fiinţele mai slabe de înger. Nu se poate nega faptul că populaţia planetei creşte ameţitor, că sîntem mult-mult mai mulţi decît acum 100 de ani, să zicem. Este adevărat şi faptul că pămînturile agricole au un potenţial limitat, că defrişările, spre exemplu, diminuează zonele de păşunat sau afectează pămînturile unde s-ar putea cultiva cereale.

Şi în scenariile acestea intervin tot felul de clarvăzători, ghicitori, şamani, alte soiuri de păcălici, răspîndaci de frisoane în rîndul populaţiei lumii. Atunci, însă, cînd oameni serioşi atacă problema, trebuie să stăm un pic, să ne debarasăm de reticenţă faţă de futurologii imbecili şi să gîndim cu capetele noastre. Experţi ONU, membri ai Academiei de Ştiinţe din China au atras atenţia asupra necesităţii „unei noi revoluţii în agricultură”, tocmai pentru a preîntîmpina neajunsurile în ceea ce priveşte hrana lumii.

Oamenii de ştiinţă au calculat că e nevoie de o creştere a producţiei de 3% pentru a asigura hrana planetei. Acest lucru nu se întîmplă, procentul de creştere a producţiei agricole fiind de 2% pe an. Există, însă, o serie de factori care ne dau speranţe serioase. În primul rînd, creşterea populaţiei.  O repede privire ne spune că populaţia Europei scade, că în multe ţări cu probleme, din acest punct de vedere, natalitatea este controlată (China), că partea săracă a lumii (Africa) a găsit modalităţi de reglare naturală a expansiunii demografice. Doar India (deocamdată) are creşteri semnificative de populaţie. Dar, pentru Dumnezeu! Ne aflăm în secolul al XXI-lea.

Pe urmă, există o multitudine de variante pentru eficientizarea zonelor agricole. Şi nu mă refer doar la promovarea tehnologiilor celor mai avansate (unde mai puneţi că nu ştim ce tehnologii performante aduce viitorul apropiat sau mai îndepărtat), dar drumul deschis de cercetările în domeniul modificării genetice este, practic, nelimitat. Şi – important! – asigură hrană pentru încă multe creşteri demografice.

Unii cercetători au remarcat că, la nivel global, nu prea mai sînt disponibile terenuri agricole, care să fie folosite pentru creşterea producţiilor agricole. Fals. Mările şi oceanele par o sursă inepuizabilă şi foarte puţin exploatată pentru hrănirea populaţiei globului, ca să nu mai amintim de entităţile de sinteză şi supraproducţiile din anumite părţi ale lumii.

Cît despre noi? Avem nevoie de mulţi ani pentru a reveni la producţiile reale ale anilor 1990. Au dispărut animalele din crescătorii şi din gospodăriile populaţiei, mii şi mii de hectare rămîn nelucrate, tot felul de fabrici de prelucrare a producţiilor agricole au fost rase de pe suprafaţa pămîntului… Aşa că trebuie să-i dezamăgesc pe răspîndaci, catastrofişti şi panicarzi: e nevoie de muncă, organizare şi puţină înţelegere… globală pentru ca foametea să fie evitată. Iar nevoia, sînt sigur, va rezolva toate aceste neajunsuri.