FLOREA FIRAN ŞI OLTENII DE PRETUTINDENI

(Despre un „LAROUSSE OLTENESC”)
L-am cunoscut pe Prof. Florea Firan în toamna anului 1975, în Aula Universităţii din Craiova, la lansarea, în faţa unui copleşitor număr de studenţi, a uneia dintre cele mai importante cărţi ale sale: DE LA MACEDONSKI LA ARGHEZI, proaspăt editată la „Scrisul Românesc”, încă mirosind a cerneluri fine, în frunte cu nuanţele catifelate ale „fontei” (tuşului) şi aurului coloidal. Mereu completată, reluată, adăugită, reeditată, această operă figurează în biblioteca fiecărui dascăl de limbă, literatură, civilizaţie românească, gîndită de un rafinat intelectual şi spirit critic, de o energie nesecată, copleşitoare.

L-am cunoscut, fiindu-i prezentat de maestrul meu şi redactorul-şef al „TRIBUNEI”, atunci Acad. Dumitru Radu Popescu, începînd să corespondăm pentru întocmirea unei bio-bibliografii, privitoare nu doar la cărţile mele, ci la toţi scriitorii olteni care trăiau peste munţi. Mi-a atras atenţia, la Domnia Sa, o iubire obsidională aproape faţă de Transilvania; şi, încet-încet, am început să înţeleg: Profesorul Firan îşi petrecuse o parte din copilărie (şi adolescenţă) la Deva, unde a şi urmat Institutul pedagogic de învăţători, fiind, o vreme, învăţător în Cugir, după care, în 1955, se va muta în Craiova, într-o complexă activitate, în cadrul culturii şi învăţămîntului din Oltenia.

Cu aceeaşi iubire împărtăşită faţă de un esenţial capitol de Istorie a Românilor, numit Şcoala Ardeleană, dl  Florea Firan va urmări, ani şi ani, un labirintic, „ariadnic” fir bio-bibliografic, descoperind, la Roma, în bibliotecile Vaticanului, pe cînd preda la Universitatea din Roma şi Accademia di Romania, un curs de Civilizaţie şi Istorie românească (apoi, la universităţile din Pisa, Bologna, Florenţa, Perugia – vreme de şase ani!), d-sa va descoperi (şi publica) un preţios manuscris, crezut dispărut, pierdut, al lui Inochenţiu Micu Klein, din 1758, aşadar rămas inedit, vreme de peste 230 de ani, numit Illustrium poetarum flores (Florilegiu, din literaţii vestiţi), cuprinzînd nu numai cea dintîi crestomaţie din marii poeţi latini, ci şi o concepţie umanistă a învăţatului român-transilvănean asupra civilizaţiei romanice, antologie publicată, ca ediţie ştiinţifică-filologică de Prof. Firan, domnia sa primind Premiul Academiei Române (1996).

Abia după ce i-am parcurs cărţile: PE URMELE LUI TUDOR ARGHEZI (1981); Presa craioveană; PROFILURI ŞI STRUCTURI LITERARE (1986); Istoria Craiovei (şi ISTORIA TEATRULUI NAŢIONAL DIN CRAIOVA), 1995; LITERATURA DIASPOREI (1996); precum şi PORTRETELE LITERARE (rubrica actuală, din pag. I şi III, a revistei „Scrisul românesc”), am putut observa şi susţine o edificatoare concluzie: oltenii, parafrazîndu-l pe Arghezi, ca „meridionali şi românilor”, „nu sîntără nici gasconi, nici sumbri, luciferici, ca latinii din Andaluzia!” De temperament romanic fiind, ei sînt aventuroşi şi îndrăzneţi – era să zic expansivi, cuceritori –, atît în viaţă, cît şi în spirit!…

Aceste personalităţi olteneşti (devenite personaje ale cărţilor sale), dl. Florea Firan le compartimentează în scriitori, artişti şi oameni de cultură – din Ţară (v. D.R. Popescu, în Ardeal; Anghel Dumbrăveanu, Damian Ureche, Şerban Foarţă – în Banat; Ovidiu Papadima, Al. Dima, Dinu Săraru – în capitală); dar şi olteni de dincolo, din Lume, care, după schimbarea unui regim politic, nu au mai putut fi nici interzişi şi nici excluşi, nici cenzuraţi: Eugen Ionescu (care şi-a legat debutul de Craiova), George Uscătescu şi Vintilă Horia (care au trăit la Madrid); Anton Bibescu, Marta Bibescu, Pius Servier, Virgil Ierunca (la Paris) ş.a.

Aproape jumătate din personalităţile literare, artistice, culturale de care s-a ocupat întreaga viaţă Florea Firan, devenindu-i personaje, au trăit şi activat dincolo de spaţiul lor natal sau regional. Iată un fenomen important şi o concluzie esenţială a criticului şi istoricului nostru literar: oltenismul literar-artistic (şi cultural) nu e local-provincial, ci e „patriotic şi energic, profund progresist” (ca să-i cităm pe Petre Pandrea şi Şerban Cioculescu). Părinţii oltenismului spiritual rămîn Brâncuşi, sculptorul-emigrant, poet şi aforist, Macedonski şi Arghezi, care trăind mulţi ani în Elveţia, revenind şi re-intregîndu-se în spaţiul românesc, a realizat o operă de renume naţional şi universal.

Au trecut, iată, 58 de ani de la debutul scriitorului, criticului şi publicistului Florea Firan, cel atît de legat, prin copilărie, adolescenţă şi o parte din studii, de Ardeal; încît trebuie întărit faptul că şi acel debut de odinioară era legat de un transilvănean: GEORGE COŞBUC (ŞI CRAIOVA. DOCUMENTE INEDITE) (publicat în rev. „Ramuri”, 10, 1965). Alături de acel studiu a fost imprimat, în facsimil, şi certificatul de naştere al unicului fiu al poetului, Alexandru, care s-a născut la Craiova, la 13 august 1895 (mama copilului fiind tismăneană, din celebra familie de editori, librari şi tipografi Şteflea). Alexandru Coşbuc va fi printre cei dintîi posesori de automobile, din Regatul Român, şi va muri, la 20 de ani, într-un accident sumbru, la 26 august 1915, la ieşirea din oraşul Băileşti – accident care va afecta, în chip cu totul tragic şi viaţa tatălui său.

Profesorul Florea Firan a devenit un autor cu totul reprezentativ, prin volumele, corespondenţa, dicţionarele, profilurile şi portretele sale, gîndite de-a lungul anilor şi, iată, deceniilor, autor al unui esenţial „LAROUSSE OLTENESC” (fericită expresie, pe care i-a creat-o Marin Sorescu, într-una din cronicile închinate activităţii criticului şi eseistului nostru). Fiecare regiune istorică a României ar trebui să aibă, duse „ardeleneşte” la capăt, cum spunea L. Blaga, o bio şi bibliografie a personalităţilor lor culturale şi istorice. Florea Firan şi-a petrecut o parte din copilărie şi adolescenţă în Transilvania, apoi în Oltenia (însă, iată, şi şase ani la Roma, Perugia, Florenţa, Bologna), cu gîndul la o enciclopedie – un „LAROUSSE”, atît al oltenilor din Ţară, cît şi al celor de pretutindeni, personalităţi cu vocaţie împlinită.
Oltenii – ca meridionali şi imigranţi – înlăuntrul românilor.
Constantin ZĂRNESCU