Filme Premiere cinematografice

O săptămînă în care aveţi de unde alege …

Vînătorii de oameni (producţie Danemarca 2014) nu este departe de celebrul serial ‘Cold Case Files’. Un caz vechi de peste 20 de ani revine în actualitate prin crimele care au loc şi care tulbură oameni şi conştiinţe.

Avem de – a face cu un film poliţist dublu laureat (Audience Award la Robert Festival; şi tot la Robert Festival premii pentru film, regie, actor în rol secundar/Fares Fares, scenariu, actor în rol principal/Nikolaj Kaas, …) şi multinominalizat, meritat desigur atîta timp cît avem de-a face cu un film care se remarcă printr- o acţiune inteligent scrisă, interpretări excelente – Fares Fares, Nikolaj Kaas, Pilon Asbaek, Soren Pilmark, David Dencik -, un scenariu extraordinar şi nu în ultimul rînd, o regie care impune filmul, merit incontestabil al regizorului Mikkel Nargaard. Şi-l impune cu toate că violenţa este la maximum. Cu o menţiune care se impune de la sine, filmul nu are nimic, absolut nimic comercial în el, peste media celor de peste Ocean.

Sîntem în lumea elitelor daneze, a copiilor de bani gata, a corupţiei la diferite paliere sociale, situaţii cu caresîntem deja familiarizaţi. Trecem şi noi prin asemenea lucruri, nimic nou din păcate.

O singură concluzie se impune. Filmul scandinav este la înălţime nu de azi şi nici de ieri. Motiv pentru care vă îndrept atenţia spre Vînătorii de oameni.

Transporter. Moştenirea (producţie Franţa, China, 2015) este semnat de Camille Delamarre, regizor care mizează pe nume puţin cunoscute precum Ed Skrein, RayStevenson sau Anatole Taubam.

Sînt 96 de minute alerte, de tensiune, cu ‘n’ scene de acţiune, interesante toate, scene care captează şi obligă la vizionarea integrală a filmului.

Am însă o singură remarcă … Este greu să vezi Transporter fără … Jason Statham !

Secretul nasturelui de sidef (coproducţie Franţa, Chile, Spania, 2015) poartă semnătura inconfundabilă a regizoului Patricio Guzman. Cel care propune o incursiune istorică extrem, extrem de interesantă. Dacă ar fi să aleg dintre toate premierele săptămînii, topul se deschide cu acest film – eseu despre istoria omenirii, luînd ca pretext … apa.

Filmul impune prin documentele prezentate – fotografii, imagini de arhivă, interviuri, … – într-o manieră clasică, atrăgătore însă. Tot ca punct de referinţă este de reţinut comentariul, rar, lent, plin de informaţii, prilej excelent de reflexii, întrebări şi răspunsuri.

Secretul nasturelui de sidef poate fi văzut ca film – eseu, film – artistic dar şi documentar, unul dintre cele mai bune care mi-a fost să le văd în ultimii patru, cinci ani. Şi am văzut ceva filme în acest timp.

Demostene ŞOFRON