Filme Premiere cinematografice

Cod ‘Argo’. Să nu uităm 4 noiembrie, 1979, Teheran…

La cinematograful ‘Florin Piersic’, două sînt peliculele care trebuie văzute. Repet, trebuie. Dacă După dealuri (producţie România, 2012; regia Cristian Mungiu) vă este cunoscut, alta este situaţia peliculei ARGO şi prefer să mă opresc asupra ei în rîndurile care urmează.

ARGO este o lecţie de istorie, un film bazat pe fapte reale. Dacă este să le sintetizez, atunci trebuie să reamintesc evenimentele perioadei 1979 – 1981, cu pornire în 4 noiembrie 1979, cînd un grup de islamişti sprijiniţi de ayatollahul Khomeini asaltează ambasada Statelor Americii la Teheran/Iran, 63 de americani fiind luaţi ostatici, o cirză ce a luat sfîrşit după 444 de zile. Alţi şase americani, diplomaţi toţi, au reuşit să scape refugiindu-se în ambasada Canadei la Teheran, de unde au fost salvaţi de agentul CIA Antonio Mendez, cod ‘Argo’. Sîntem în perioada mandatului lui Jimmy Carter (al 39-lea preşedinte al Statelor Unite, 1977/1981), o perioadă tulbure în relaţiiile bilaterale americano – iraniene, cînd acordurile diplomatice nu mai reprezentau absolut nimic.

Filmul lui Ben Affleck a fost foarte bine primit de critica de specialitate şi nu numai. Deşi lansat de scurtă vreme, 12 octombrie 2012, pelicula ARGO a fot nominalizată la Hollywood Film Award, plus un loc 2 la People’s Choice Award.

De unde au venit criticile atunci ? Au venit din partea Canadei, care şi-a asumat un rol major în salvarea celor şase diplomaţi americani. Critici au venit şi din partea Marii Britanii şi a Noi Zeelande, ambele state reclamînd participarea în salvarea celor refugiaţi. Ca de obicei, adevărul este undeva, la mijloc. Cert este că nu poate fi deloc omis aportul celor trei ţări nemulţumite… Critici au mai venit, voalat şi mai puţin voalat, din partea serviciilor secrete americane, CIA în special, ale cărei metode au fost desecretizate, lucru deloc de dorit, de înţeles. Nu şi de către realizatori, care au făcut publică întreaga operaţiune, de la conceperea planurilor la materializare lor.

Ben Affleck a avut la dispoziţie un buget record, cca 44.500.000 de dolari, bine investiţi, cu venituri încurajatoare în numai o lună de la lansarea oficială. Affleck a avut la dispoziţie o echipă redutabilăde realizatori, un staff tehnic, administrativ şi artistic redutabil. Sînt de amintit compozitorul Alexandre Desplat (‘The King’s Speech’, ‘The Queen’, ‘The Curious Case of Benjamin Button’,…), cameramanul Rodrigo Prieto (‘Biutiful’, ‘Frida’, ‘Babel’,…), monteurul William Goldberg (‘The Insider’, ‘Heat’, ‘Seabiscuit’,…), Jaqueline West, design vestimentar (‘The Curious Case of Benjamin Button’,…), actorii Bryan Cranston, Alan Arkin, John Goodman, Victor Garber, Rory Cochrane, Tate Donovan, Clea DuVall, Chris Messina, Ben Affleck nu în ultimul rînd, o distribuţie numeroasă, la nivelul reclamat de temă, personaje multe, fiecare cu un rol bine stabilit şi bine interpretat.

ARGO este un film istoric. Este şi poate fi văzut şi ca un documentar, bine realizat, unul care pune pe tapet o pagină puţin cunoscută pînă nu demult în raporturile bilaterale Statete Unite – Iran. Un film din care avem numai de învăţat, despre politici interne, externe, diplomaţie, agenţii guvernamentale, intervenţii armate, răpiri, terorism internaţional, fanatism religios, …

Woody Allen

Trei sînt peliculele de văzut în această săptămînă, toate marca Woody Allen. Cum sînt trei filme din trei perioade distincte de creaţie, voi începe cu pelicula de dată recentă, Din dragoste pentru Roma (Spania, Statele Unite, Italia 2012), comedie nominalizată la ALMA Awards, dar şi la Silver Ribbon. O comedie bun prilej de a vedea sau revedea Roma prin ochii unor actori de talie, de la Alec Baldwin la Ellen Page, Penelope Cruz, Roberto Benigni, Ornella Muti, Woody Allen.

Al doilea film este Adormitul (Spania, Statele Unite, 1973), comedie SF cu Diane Keaton şi Woody Allen, comedie despre conservarea oamenilor la temperaturi mici, despre spălarea creierelor, despre bani şi afaceri mai mult sau mai puţin oneroase.

În fine, al treilea film este Dragoste şi moarte (Statele Unite, 1975), cu Woody Allen, Diane Keaton, Jessica Harper, film plasat ca acţiune în perioada războaielor napoleoniene. Miza este alta, ironia fină şi subtilă la adresa politicienilor şi politicilor interne şi internaţionale, demagogiei, războaielor (cinematograf ‘Victoria’)

Veţi recunoaşte şi singuri, este o săptămînă a filmelor bune, de văzut toate.

Demostene ŞOFRON