Filme Premiere cinematografice

Căsnicii eşuate

Din ce motive eşuează căsniciile ? Cum se ajunge în această situaţie ? Cîţi aleg compromisul şi cîţi despărţirea ? Sînt întrebări la care răspunsurile sînt date de şi în producţii precum “Partir” (producţie Franţa, 1961, regia Pierre Etaix şi Jean Claude Carriere), “Fracture” (producţie Statele Unite, 2007, regia Gregory Hoblit), “La Rupture” (producţie Franţa, 1970, regia Claude Chabrol), “Ruptura” (Polonia, 2008, regia Michal Rosa), “River Queen” (tradus la noi prin “Ruptura”, 2005, regia Vincent Ward, producţie Statele Unite). Li se alătură celor mai sus amintite, producţia franceză “Partir” (2009) în regia Catherinei Corsini, nouă abordare a unei vechi teme. Şi dacă în precdentele pelicule motivele despărţirilor variau de la caz la caz (un soţ toxicoman în Ruptura lui Chabrol; un caz de poliţie politică în cel al polonezului Michal Rosa), în Ruptura Catherinei Corsini motivul divorţului este, surprinzător sau poate nu, o căsnicie fără sare şi piper, marcată de plictiseală, nimic spectaculos în viaţa de cuplu. Şi asta în condiţiile în care Suzanne este o femeie modernă, una care preferă adevărul minciunilor şi compromisurilor, una care preferă divorţul cu toate consecinţele neplăcute. Este şansa ei de a-şi găsi sufletul pereche, de a găsi linişte, pasiune, tandreţe, iubire, afecţiune.

Catherine Corsini merge însă mai departe. Pune problema din alt unghi, cît de departe eşti dispus să mergi pentru a fi alături de persoana iubită ? Cu ce sacrificii ? Cît de puternic eşti pentru a trece peste răutăţile celor din jurul tău, cît de dispus eşti să sacrifici în numele noii iubiri, copiii ? Sînt multe, foarte multe întrebări, tot atîtea porţi deschise unei dezbateri cu argumente pro sau/şi contra, dezbatere la care sîbnteţi invitaţi să luaţi parte vizionîdn filmul.

Distribuţia la Partir reţine doar cîteva nume, Kristin Scott Thomas, Sergi Lopez, Philippe Laudenbach, Yvan Attal, Bernard Blancan, convingători în demersul lor actoricesc.

Se cuvin cîteva cuvinte şi despre Catherine Corsini şi multiplele ei ipostaze artistice, actriţă, scenaristă, scriitoare, regizor. Aceasta din urmă înseamnă “La mesange” (debut în 1982), “Ballades”, “Nuit de Chine”, “Poker”, “Mariees mais pas trop !”,… O recomandă o singură peliculă, La repetition (2001), pentru care Catherine Corsini a fost nominalizată la Palme d’Or, Cannes (2001). Nici Partir nu rupe gura tîrgului, cu toate scenele de sex, îndrăzneţe, care pot interesa, pînă la un punct desigur (Arta)

În lumea roboţilor … boxeri !

Real Steel/Pumni de oţel (Statele Unite, 2011) a avut un buget impresionant, 80 de milioane de dolari. În plus, are la bază o poveste destul de bună şi credibilă pentru amatorii de SF, pentru iubitorii efectelor speciale (vizuale şi auditive), pentru iubitorii boxului şi ai tehnologiilor avansate. În cazul peliculei lui Shawn Levy, sîntem în lumea roboţilor boxeri, a luptelor pentru a fi cel mai bun între cei buni. Este dacă vreţi, proiecţia tehnologică a filmelor din seria Rocky (şase filme în final !), iată de ce anticipez un reloaded, la urma urmei, povestea merge mai departe, trebuie să cunoască şi să aibă alte dezvoltări ulterioare.

Regizorul canadian Shawn Levy (n. 1968) şi-a făcut debutul în lungmetraj cu filmul Cu duzina e mai ieftin ! (2003), cu Steve Martin în rolul principal. Nu s-a făcut remarcat chiar dacă între realizări figurează The Pinck Panther (2006; cu Steve Martin, Clive Owen, Jean Reno, Kevin Kline, Jason Statham) sau O noapte la muzeu (1 în 2007, 2 în 2009). A avut parte de actori buni, a eşuat din mai multe motive, soluţiile regizorale nefiind cele mai inspirate. La fel se întîmplă şi cu Pumni de oţel, peliculă care poate interesa, doar pentru efectele speciale, scenele de K1. Relaţia om – maşină, altfel generoasă, nu este suficient exploatată, deşi aceasta ar fi putut fi cheia succesului de casă. Nu este, trebuie să vedem Pumni de oţel doar ca un produs comercial, nimic mai mult (cinematograf “Florin Piersic”).

Demostene ŞOFRON