Filme Comedy Cluj 2012, 12 – 21 octombrie

Marcel IUREŞ : “ … în teatru ca şi în film trebuie completată ideea de cultură cu cea de educaţie”

Orice reîntîlnire cu omul şi actorul Marcel Iureş, este un eveniment. Unul care nu se uită, nici nu sînt motive să fie uitate atîta timp cît o discuţie cu Marcel Iureş, să fiu sincer, nu se termină niciodată. Întrebările sînt multe, răspunsurile la fel, un răspuns duce la o altă întrebare, timpul se scurge, nu realizezi cum, important este ceea ce rămîne, ore de neuitat. Şi cu Marcel Iureş ne-am întîlnit cu prilejul TIFF-ului, ne reîntîlnim cu prilejul Comedy Cluj 2012, de fiecare dată cu aceeaşi mare plăcere şi bucurie.

Discuţia cu Marcel Iureş a pornit, cum era de aşteptat, de la Comedy Cluj pentru a ajunge la ”Tatăl fantomă”, CNC, cinematografie şi cinematografe, strategii naţionale, teatrul film, eroi, modele, oficiali, cultură şi educaţie, regizori, actori, întrebările fiind, repet, numeroase şi cu tot atîtea deschideri ideatice. Din care vă propun spre lectură cîteva dintre cele mai interesante luări de poziţie, unele incomode, dar adevărate : “E bine că se organizează festivaluri, că au loc asemenea evenimente, sîntem şi în oraşul care găzduieşte unul din marile fetivaluri ale filmului, TIFF-ul. Noi sîntem însă într-un colaps vizavi de numărul cinematografelor şi al distribuţiei de filme. Nu poţi să faci filme, nu poţi să ai o industrie a cinematografiei fără o piaţă care să absoarbă produsele. Piaţa românească este mică, consumatori puţini (…) Nu există o strategie şi finanţare corespunzătoare din partea oficialilor vizavi de această industrie autohtonă (…) În spatele cduvîntului ‘val’, în cinema, trebuie puse alte idei. A fost valul italian, neorealismul, valuri care au avut idei, mesaje. La noi nu se poate vorbi despre un val. E un grup de tineri regizori, oneşti, spun ce văd cu ochii. Este mai mult un realism lucid, supărat, o luciditate crudă, nefiltrată. Au fost tineri cînd au început, sînt la fel de oneşti ca la început, nu umblă cu şmecherii, au şi învăţat şi au evoluat de la un film la altul. Se simte o ostilitate între ei şi statul român, consider că ei sînt capabili de alte subtilităţi, în artă se umblă şi cu duioşie, cu un pic de tandreţe, analize cinstite ale omului şi ale profilului uman. Sîntem la 22 de ani de lovitura de stat, nu avem încă eroi, eroii nu sînt depresivi, or baza în nota noastră de film este nevroza, depresia, cele două nu au soluţii (…) Ce-i CNC-ul ? Provoacă concursuri, e o instituţie, nivelul de provocare nu există (…) Neexistînd o intenţie serioasă dintre stat, răspunsul e de peste dealuri. Pentru artist e bine, e fără stăpîn, poate înjura statul. Mie unul n-mi foloseşte. Poţi avea o marcă de ţară înjurînd (…) Ideea de istorie lipseşte în filmul românesc, sînt subiecte de care nu se atinge nimeni. Nimeni nu se ocupă de trădare. Ar trebui să ne relaxăm un pic, să luăm istoria şi să vorbim mai liber, avem figuri istorice complexe. Despre Brâncoveanu nu a îndrăznit nimeni să se atingă şi el chiar a fost un martir (…) Este evident că în teatru ca şi în film trebuie completată ideea de cultură cu cea de educaţie, care au dispărut definitiv. La PIB-ul României, cultura a contribuit cu 1% şi nu se spune nimic (…) De la Negulescu la Danieluc şi Veroiu se creează un fond de care nu ai cum să nu ţii cont. Dar nu te poţi opri la refernţialitatea acestui fond (…) Învăţămîntul de teatru din România s-a bazat şi se va baza şi în viitor pe relaţia discipol – Maestru. Singurul element de continuitate în ţara asta a fost teatrul. Pe toate continentele am avut şi avem români mari, nume mari, regizori, compozitori, scenografi, dramaturgi,…”

Comedy Cluj – luni, 15 octombrie

19 sînt proiecţiile zilei de astăzi, de la filme în secţiunea ‘ competiţie’ la pelicule în ‘comedy – Horror’ sau scurtmetraje studenţeşti.

Trei sînt peliculele spre care îmi îndrept de data aceasta atenţia şi încep cu Imaturii (producţie Italia, 2010), regia Paolo Genovese. Pelicula a fost nominalizată la David di Donatello Awards pentru regie şi scenariu, nominalizată la Silver Ribbon în cadrul Italian National Syndicate of Film Festival, nominalizată şi la Grand Jury of Prize la Bastia Italian Film Festival.

Al doilea film este Fotbal din vremurile bune (Ungaria, 1973), în regia lui Pal Sandor. Un regizor însemnat dovadă şi Silver Bear obţinut pentru ‘Strange Masquerade’ la Berlin, dar şi laureat cu FIPRESCI la Cannes, 1983, pentru ‘Szerencses Daniel’. În fine, al treilea film este Prima amintire frumoasă (Italia, 2010), regia Paolo Virzi, film cu nu mai puţin de 14 premii (David di Donatello pentru actor/Valerio Mastandrea, actriţă/Micaela Ramazzotti, scenariu; Critics Award la Montpellier, Silver Ribbon pentru regie, actriţă şi scenariu,…) şi alte 28 de nominalizări !

Demostene ŞOFRON