Filme

Amestec de scandalos şi şocant …

Cred că v-am trezit interesul. Babysitting cu surprize/Babysitting (producţie Franţa, 2014) – regia Philippe Lacheau, Nicolas Benamon; în distribuţie Vincent Desaguat, Enzo Tomasini, Clotilde Courau, … – merită atenţie şi merită pentru că este filmulpotrivit pentru aceste zile toride, dar şi pentru deconectare.

Babysitting – nu voi înţelege deloc traducerile forţate ale peliculelor – este mai mult o comedie de situaţii decît de limbaj, este filmul la care se rîde, copios uneori, merit al actorilor şi după cum puteţi constata, nu sînt nume mari pe generic.

Pelicula a obţinut două premii – Audience Award şi Special Jury Award – ambele la Alpe d’Huez International Comedy Film Festival 2014, premii care spun în general multe. Spun mai ales că este vorba despre un festival de film de comedie – în care contează toate ‘ingredientele’ care compun comedia, de la acţiune la interpretări, situaţii, limbaj, gestică, mimică, atitudini, montaj, sunet, crearea atmosferei specifice.

Francezii sînt oricum maeştri în crearea situaţiilor care să genereze buna dispoziţie. Ritmul este unul susţinut, antrenant, nu lasă spectatorul să se plictisească deloc, îl implică în poveste mai ales cînd în discuţie intră o … dispariţie. Dincolo însă de personajele ciudate stau învăţămintele şi ele vizează două importante paliere : prietenia şi familia.

Salvaţi specia Minionilor ! Călătorii inţiatice …

Un alt film interesant, deconectant de-a binelea, este Minionii (Statele Unite, 2015), tot cu două regizori, Kyle Balda şi Pierre Coffin.

Este un desen animat închegat, cu o poveste foarte bine scrisă şi materializată cinematografic, film pe care – l văd concurînd la premii importante şi pentru toate categoriile (film, regie, montaj, sunet, ).

Minionii şi-au început viaţa din timpuri imemoriale. Au evoluat în timp, cum evoluează toate speciiile, au ajuns să slujească capete luminate, dictatoriale din păcate. Ajung să slujească pînă şi una dintre cele mai malefice figuri … Ajung urmare a unei călătorii iniţiatice, din care cei trei prieteni – Kevin, Stuart, Bob – au numai de învăţat, cum de învăţat au toţi cei care vor merge la film.

Călătoria începe din îndepărtata Antarctica, sîntem în … 1960 ! – spaţiile traversate fiind multe şi însemnate – New York – ul este un exemplu – pentru a sfîrşi la Londra. Fiecare nouă locaţie însă, înseamnă o aventură, un pas înainte în cunoaştere. La urma urmei, este o caldă invitaţie la meditaţie asupra vieţii şi valorilor vieţii. Concluzia este una simplă : viaţa trebuie trăită la maxim, clipă de clipă, depăşind barierele, momentele tensionate şi neplăcute, bucurîndu-te de tot ce ţi se oferă.

Temple Grandin, o lecţie de viaţă

Vă spune ceva acest nume ? Ar trebui şi ar trebui deoarece este o realitate, una care trebuie cunoscută şi mai ales, apreciată la valoarea ei.

Temple Grandin (Marea Britanie, 2010) – regia Mick Jackson; distribuţie cu Claire Danes, Julia Ormond, David Stratham, … – are la bază o poveste adevărată. Tristă la început, cu final superb. O fată autistă – Temple Grandin – face carieră, susţine un doctorat de succes, este profesor la Colorado State University, este dovada că dizabilităţile, indiferent de natura lor, pot fi învinse.

Filmul lui Mick Jackson a obţinut nu mai puţin de 30 de premii printre care Globul de Aur (pentru Claire Danes în rol principal), alte 12 Primetime Emmy Awards !, alte 27 de nominalizări. Fireşti atîta timp cît este un film bine, forte bine făcut, în care Claire Danes face rolul carierei ei.

Temple Gardin (n. 1947, Boston), o gîndire iconică înainte de orice – gîndirea iconică reprezintă memoria senzorială a stimulilor vizuali; imaginile se păstrează cu exactitate, ca într-o fotografie -, lasă posterităţii cîteva citate, de citit şi luat în seamă : “O metodă de tratament sau una educaţională poate sau nu avea rezultate la un copil autist. Singura care poate îmbunătăţi însănătoşirea şi care poate da rezultatele dorite, este intervenţia imediată” * Copiii autişti trebuie lăsaţi să interacţioneze cu cei din jur. Nu trebuie deloc excluşi din societate” * “Cele mai bune rezultate le-am obţinut folosindu-mi intelectul”. De reţinut ! (cinematografe ‘Victoria’ şi ‘Florin Piersic’)

Demostene ŞOFRON