Filarmonica de Stat ‘Transilvania’. O singură seară de concert, două evenimente

Filarmonica de Stat „Transilvania” vă propune pentru seara de vineri, 16 februarie, două evenimente: de la ora 18.15 va avea loc lansarea cărţii File din istoria Filarmonicii Transilvania din Cluj (1955-1989) (Editura Ecou Transilvan), scrisă de Simona şi Mihaela Spiridon, iar de la ora 19.00 vă invită la un concert simfonic dirijat de Mika Eichenholz şi avându-l invitat pe tânărul pianist Daniel Petrică Ciobanu, care va interpreta alături de Orchestra Filarmonicii de Stat ”Transilvania” un program extrem de eclectic, în care se vor îmbina lucrări de Prokofiev, Gershwin şi Dvorák. Evenimentele vor avea loc la sala Auditorium Maximum a Colegiului Academic.

Concertul pentru pian nr. 1, în Re bemol major, op 10 , scris în 1911/1912 de Serghei Prokofiev pe când acesta era student, s-a bucurat în epocă de un succes fulminant, care i-a construit compozitorului faima de enfant terrible. Chiar dacă lucrarea a fost considerată ciudată şi a primit şi reacţii negative din partea criticilor vremii, Prokofiev a cântat Concertul pentru pian şi la absolvirea Conservatorului, ocazie cu care a primit Premiul Rubinstein, ce includea şi un pian mare de concert. Concertul este, într-adevăr, îndrăzneţ, însă nu face uz de disonanţele care erau, pentru tradiţionalişti, de nesuportat.

Rhapsody in Blue, compusă în 1924 de George Gershwin ne duce în cu totul alt registru muzical. La 25 de ani, George Gershwin era deja foarte cunoscut pe Broadway pentru musical-urile sale impresionante, complexe ritmic şi melodic şi puternic influenţate de jazz. Lucrarea are o poveste foarte interesantă. Paul Whiteman – supranumit de presă „Regele jazz-ului”, compozitor, dirijor şi director de orchestră – l-a provocat în mod deschis pe Gershwin, anunţând în presa vremii că Gershwin lucra la un nou ”concert de jazz„ ce urma să fie interpretat de Orchestra Whiteman la Aeolian Hall pe 12 februarie 1924, ca să contracareze planurile bruşte ale unui rival. În ciuda protestelor lui Gershwin, concertul nu s-a anulat şi, în cele din urmă, compozitorul a acceptat provocarea şi a creat una dintre cele mai importante capodopere scrise vreodată de un american.

Cinci săptămâni mai tîrziu, la Aeolian Hall, în faţa unui public din care făceau parte celebrităţi ale epocii, Rhapsody in Blue avea să fie interpretată în primă audiţie de însuşi Gershwin la pian. Lucrarea era o colecţie îndrăzneaţă a tuturor influenţelor din muzica lui Gershwin, de la genul de ragtime (caracterizat prin ritmuri sincopate sau ragged) popularizat de Scott Joplin, la improvizaţiile de jazz din cluburile din Harlem, muzica tradiţională a teatrului evreiesc pînă la armoniile luxuriante ale unor compozitori ca Liszt, Ceaikovski, Ravel şi Stravinsky. Succesul instantaneu al lucrării a eclipsat total restul programului. Gershwin însuşi o numeşte ”un caleidoscop muzical al Americii”.

De la jazz trecem spre altceva şi încheiem cu muzica naţională caracteristică secolului al XIX-lea, şi anume cu Simfonia nr. 7, în re minor, op. 70, compusă de cehul Antonín Dvorák între 1884-1885. Această lucrare face parte dintr-o serie de nouă simfonii, dar care nu apăruseră cronologic. A fost scrisă în doar trei luni, însă schiţele sale sunt dovada unei munci asidue. Publicul primei audiţii absolute, care a avut loc la Londra, pe 22 aprilie 1885, sub bagheta compozitorului, a fost în extaz. În revista londoneză Athenaeum apărea următorul articol: ”Să fie spus imediat şi clar că noua lucrare a satisfăcut pe deplin aşteptările; şi că această simfonie în re minor nu este doar vrednică de reputaţia ei, ci este şi una dintre cele mai mari lucrări de tipul ei create de generaţia contemporană.”

Mika Eichenholz

Dirijorul Mika Eichenholz şi-a început cariera muzicală la Royal University College of Music din Stockholm, la specializarea clarinet. După absolvirea acesteia, a urmat cursurile de dirijat cu Jorma Panula, la Academia „Jean Sibelius” din Helsinki. A debutat apoi, în calitate de dirijor, alături de Orchestra Filarmonicii Regale din Stockholm, în anul 1989. În acelaşi an, a cîştigat prima sa distincţie în această postură – Premiul I la Concursul Naţional de Dirijat din Suedia. Din acel moment, Mika Eichenholz a cucerit scenele europene fiind, de asemenea, invitat să dirijeze orchestre din America de Sud şi Africa de Sud.

Daniel Petrică Ciobanu

Daniel Petrică Ciobanu a intrat în atenţia lumii muzicale internaţionale odată cu câştigarea Premiului II şi a Premiului Publicului la ediţia din 2017 a Concursului Internaţional „Arthur Rubinstein” de la Tel Aviv. Pianistul a mai fost distins anterior numeroase premii internaţionale.

Daniel Petrică Ciobanu a început studiul pianului în oraşul său natal, Piatra Neamţ, cu Magdolna Cosma, Delia Bălan şi Iulian Arcadi Trofin. A beneficiat de bursa „Constantin Silvestri”, care i-a permis să studieze la Stewart’s Melville College din Edinburgh. Din 2010 s-a înscris la Conservatorul Regal al Scoţiei. Un an mai tîrziu, a făcut parte dintr-o orchestră de 100 de piane care a susţinut un concert la Royal Festival Hall, la care a participat şi Lang Lang. Acesta din urmă l-a ales pe Daniel Ciobanu să cânte o piesă la alegere, în acelaşi eveniment.