Filarmonica de Stat ‘Transilvania’. Concert vocal simfonic. Dirijori Gabriel Bebeşelea şi Cornel Groza

• vineri, 23 februarie, ora 19, 00 * Colegiul Academic •

Carlo Gesualdo da Venosa

Selecţiuni din Cartea a VI-a de Madrigale pe cinci voci

Gustav Mahler

Simfonia nr. 5 în do diez minor

Propunerea Filarmonicii de Stat „Transilvania” pentru seara de vineri, 23 februarie, de la ora 19.00, este una mai atipică, atât prin structură, cât şi prin program. În ceea ce priveşte structura serii, vorbim despre un concert vocal simfonic, adică doar vocal în prima parte şi doar simfonic în a doua, ceea ce este mai neobişnuit, dirijat de Gabriel Bebeşelea şi Cornel Groza. În ceea ce priveşte programul, în prima parte a acestuia vor fi interpretate selecţiuni din Cartea a VI-a de Madrigale pe cinci voci de Carlo Gesualdo da Venosa, iar în a doua parte se va cânta Simfonia nr. 5 în do diez minor a lui Gustav Mahler. Alăturarea lui Gesualdo şi a lui Mahler în acelaşi program, mai ales că-i despart vreo 400 de ani, poate părea cel puţin neobişnuită la prima vedere. Totuşi, ei sunt legaţi prin atmosfera specifică a lucrărilor lor, caracterizate de stări contrare, de tumulturi sufleteşti şi, mai ales, de prezenţa fiorului morţii. Lucrările muzicale ale lui Gesualdo au o poveste aparte în epoca respectivă. Ele nu pot fi înţelese în afara contextului în care au fost create, iar pentru asta trebuie să-l cunoşti puţin pe Gesualdo ca personaj. Cert este că Madrigalele lui Gesualdo au fost atât de avangardiste la vremea la care au fost create, încât muzica lui nu semăna cu nimic din ce se mai auzise până atunci. Carlo Gesualdo da Venosa (1561, Napoli – 1613, Gesualdo) ajunge să compună o muzică atât de excentrică şi de ciudată, încât la vremea aceea era cu totul de neînţeles, dar care azi reprezintă una dintre cele mai vibrante moşteniri ale Renaşterii italiene târzii, cu un impact de netăgăduit asupra artiştilor secolului XX.

În a doua parte a programului, publicul va fi transpus cu 400 de ani mai târziu, dar oarecum într-o atmosferă la fel de contradictorie şi de sumbră. Simfonia a V-a a lui Gustav Mahler a fost compusă într-una din cele mai fericite perioade din viaţa acestuia, altfel extrem de zbuciumată. Creaţia lui Mahler este, mai presus de toate, bazată pe experienţa sa personală, pe filosofia lui de viaţă. Pe lângă Mozart şi Beethoven, Mahler este una dintre cele mai analizate figuri ale istoriei muzicii. Multele notiţe pe care le-a trecut pe partituri, bogate în semnificaţii extra-muzicale, au oferit posibilitatea de a examina, pe lângă muzică, şi omul care a fost Mahler, iar controversele din jurul lui s-au ridicat la un nivel rar atins de alţi muzicieni. Stilul lui Mahler, extravagant şi curajos prin combinaţiile sale eterogene, a determinat publicul să adopte fie o atitudine pozitivă, fie una negativă, însă niciodată una de indiferenţă. Animozitatea îndreptată către Mahler a avut multiple cauze. Personalitatea sa complexă, în care se îmbinau elemente culturale austriece, germane, evreieşti şi cehe, a rămas pentru mulţi imposibil de pătruns şi înţeles. Criticii considerau că Mahler era un romantic dus la extrem, care aspira, în acelaşi timp, la puritatea expresiei.

Printre realizările cele mai recente ale dirijorului Gabriel Bebeşelea se regăsesc debuturile la Konzerthaus din Berlin, Musikverein din Viena, precum şi înregistrarea unui compact disc cu lucrări de George Enescu, alături de Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin. Stagiunea actuală şi cele viitoare îl anunţă pe Gabriel Bebeşelea la pupitrul unor orchestre precum Philharmonia Orchestra din Londra, Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, Konzerthausorchester Berlin, SWR Symphonieorchester Stuttgart, Ulster Orchestra Belfast, Orchestra Simfonică Academică de Stat a Rusiei „Evgeny Svetlanov”,…

În anul 1986, ansamblul este preluat de Cornel Groza, discipol al maestrului Dorin Pop. Linia evolutivă trasată de predecesori este continuată cu succes de actualul dirijor, corul marcând, în toţi aceşti ani, cele mai prestigioase şi aplaudate prezenţe în context internaţional şi fiind aclamat ca o formaţie de clasă mondială. Cornel Groza (n. 1950) şi-a început pregătirea muzicală la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca. Apoi, a studiat pedagogia muzicală la Academia de Muzică din oraşul nostru. În 1970, a devenit membru al corului de cameră Cappella Transylvanica din Cluj, care, sub conducerea maestrului Dorin Pop a devenit un „centru” coral de marcă. Această experienţă a fost decisivă în alegerea lui Cornel Groza, aceea de a urma cariera de dirijat.