Filarmonica de Stat Transilvania. Concert simfonic. Invitaţi dirijorul Janko Zsolt şi violonistul Vlad Răceu

vineri 20 aprilie, 19. 00 * Colegiul Academic

Filarmonica de Stat ”Transilvania” vă propune o seară în care vedeta va fi vioara, avându-l în prim plan pe Vlad Răceu, unul dintre violoniştii Filarmonicii de Stat ”Transilvania”, care, de această dată, sub bagheta dirijorului Zsolt Jankó, va interperta, ca solist, Concertul pentru vioară, în re minor, op. 47 de Jean Sibelius. În deschiderea programului se vor cânta Momentele simfonice ale lui Ernõ Dohnányi, iar în ultima parte Simfonia a IX-a în mi minor, op. 95, Din Lumea Nouă a lui Antonín Dvorák.

Suita în cinci părţi a lui Ernõ Dohnányi (1877, Bratislava – 1960, New York), intitulată Momente simfonice, este o lucrare de mare efect, cu o orchestraţie superbă în fiecare secţiune a ei. Compusă în 1933, lucrarea are anumite influenţe ale muzicii franceze, cum ar fi a lui Camille Saint-Saëns sau Albert Roussel.

Seara va continua cu o lucrare a lui Jean Sibelius (1865-1957), un compozitor finlandez din perioada Romantismului târziu, mai exact Concertul pentru vioară în re minor, op. 47 (1904), interpretat la vioară de Vlad Răceu.

Prin libertatea formală, prin elementele de virtuozitate încadrate într-o concepţie artistică generală şi prin independenţa discursurilor, Concertul pentru vioară de Sibelius se apropie de simfoniile sale. Acest concert este singurul compus de Sibelius, fiind un omagiu adus gândurilor sale din tinereţe: „Când m-am apropiat de vârsta de cincisprezece ani, muzica a avut asupra mea o înrâurire atât de covârşitoare, încât ea a eclipsat toate celelalte preocupări ale mele. Am început să iau lecţii serioase de vioară de la cel mai bun muzician din câţi avusese orăşelul meu natal. Vioara a pus stăpânire în întregime pe mine şi, în următorii zece ani, dorinţa mea cea mai arzătoare a fost să devin un mare virtuoz al ei.”

Prima parte se deschide discret, cu tremolo-urile în pianissimo ale corzilor, peste care se suprapune tema melancolică a viorii, cu trimiteri folclorice scandinave. În partea a doua, prezenţa instrumentului solist (vioara) conduce la retragerea în plan secund a ansamblului orchestral, care ajunge, pe alocuri, şi la clasicul acompaniament în pizzicato. Ultima secţiune însă se deschide cu acompaniamentul orchestral, care are rolul de a stabili tempoul şi caracterul agitat al temei viorii soliste. Cea de-a doua temă este preluată de orchestră, având un puternic caracter de vals, urmând apoi ca vioara să conducă la prelucrarea acestui material. Probabil această a doua temă l-a făcut pe Donald Francis Tovey să afirme că ultima parte a concertului se aseamănă cu „o poloneză pentru urşii polari.”

Ultima parte a programului serii conţine Simfonia a IX-a în mi minor, op. 95, Din Lumea Nouă (1893) a lui Antonín Dvoøák (1841, Nelahozeves – 1904, Praga), acea Simfonie a IX-a, a cărei primă audiţie, cu Filarmonica din New York dirijată de Anton Seidl, a fost un succes uriaş. Cotidianul New York Evening Post a numit-o „cea mai mare lucrare simfonică scrisă vreodată în această ţară”.

Compozitorul ceh, proaspăt sosit peste ocean, şi-a manifestat interesul pentru muzica populară americană şi în mod special pentru muzica negrilor şi cea a amerindienilor. Aceste repertorii au fost aduse des în discuţie în legătură cu Simfonia a IX-a începând, de altfel, cu propriile observaţii ale compozitorului. Chiar dacă, în acea perioadă, scena muzicală era dominată de ragtime şi de pianişti-compozitori ca Scott Joplin, Dvorák a fost fascinat de aşa-numitele negro spirituals, cântecele creştine ale sclavilor americani. Influenţele etnice din Simfonia Din Lumea Nouă devin interesante în contextul propriilor afirmaţii ale compozitorului. Într-un articol scris în New York Herald, Dvorák era citat spunând: „Sunt convins că viitorul muzical al acestei ţări poate să se întemeieze pe aşa-numitele melodii negro. Aceasta poate fi fundaţia unei şcoli de compoziţie americane serioase şi originale. Muzica populară a Americii este reprezentată de temele frumoase şi variate, iar compozitorii voştri trebuie să se întoarcă spre ele.” A fost primul imbold în descoperirea surselor folclorice pe care l-a primit şcoala de compoziţie americană.

Dvorák a explicat de asemenea felul în care muzica americană i-a influenţat lucrarea: „De fapt nu am folosit nici un citat din folclorul american. Am scris pur şi simplu teme originale, care conţin elemente specifice muzicii indienilor şi, folosindu-le ca subiecte, le-am dezvoltat cu toate resursele ritmurilor moderne, ale contrapunctului şi culorii timbrale.”

Zsolt Jankó

Născut la Cluj în 1978, Zsolt Jankó este dirijorul permanent al Operei Maghiare din Cluj, al Orchestrei Filarmonicii din Oradea şi dirijor asistent al Orchestrei Festivalului din Budapesta.

Studiile sale includ cursuri la Conservatorul „Benedetto Marcello” din Veneţia (cu Giorgio Proietti), cursuri de master la Universität für Musik und darstellende Kunst din Viena (cu Leopold Hager) şi la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” (cu Petre Sbârcea), unde şi-a obţinut licenţa în Dirijat Orchestră. Zsolt Jankó a dirijat Orchestra de Cameră Radio din Bucureşti, Orchestra Filarmonicilor din Braşov, Satu Mare şi Sibiu, Opera Română din Cluj, Orchestra Simfonică MAV din Budapesta, Konzerthausorchester din Berlin, Orchestra Tonahlle din Zürich, Orchestra Savaria din Szombathely, Orchestra Simfonică din Szeged, Orchestra oraşului Pärnu din Estonia. A participat, în calitate de invitat, la Festivalul de Primăvară de la Budapesta, la Festivalul de la Nyírbátor, Seminarul şi Festivalul Internaţional „Bartók” şi la Festivalul „Bartók” de la Cluj-Napoca.

Vlad Răceu

Vlad Răceu s-a născut în 1987 la Satu Mare, într-o familie de muzicieni, ambii părinţi fiind violonişti. A început studiul viorii la şase ani, sub îndrumarea tatălui său, care de pe atunci deţinea funcţia de concertmaestru al Filarmonicii ,,Dinu Lipatti”.

Încă din perioada studiilor preuniversitare s-a remarcat la concursurile şi olimpiadele naţionale, unde a obţinut numeroase premii. În luna septembrie 2007 a obţinut Premiul I la Concursul Internaţional „Ştefan Ruha”, iar în luna decembrie a aceluiaşi an premiul I şi Marele Premiu la Concursul Internaţional ,,Remember Enescu”.

A participat la cursurile de măiestrie ale violoniştilor Gabriel Croitoru şi Nicuşor Silaghi, Anke Schittenhelm, Ernst Kovacic şi David Grimal, Sherban Lupu, Ladislau Kiss, Silvia Marcovici şi Florin Paul. Susţine frecvent concerte în calitate de solist, în compania Orchestrelor Filarmonicilor din Satu Mare, Oradea, Botoşani, Craiova, Cluj-Napoca, Braşov, Târgu Mureş şi Sibiu.

A urmat studiile de licenţă şi ciclul de studii masterale ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, la clasa de vioară a prof. univ. dr. Victoria Nicolae, absolvind în anul 2010, respectiv 2012 cu nota maximă. În prezent este asistent universitar la catedra de vioară a Academiei de Muzică şi violonist în cadrul Filarmonicii „Transilvania”.

Geanina Simion /
Oana Andreica