FESTIVALUL MĂCEŞELOR LA SÎNCRAIU

Dacă aruncăm o privire asupra întîmplărilor trecutului, ne amintim că în prima ediţie a competiţiei celor mai buni gospodari, organizată de Consiliul Judeţean Cluj după ’89, comuna Sîncraiu, cu acelaşi primar, Póka Andrei Gheorghe, obţinea cea mai înaltă distincţie, semn al responsabilităţii civice, într-o lume debusolată de vidul tranziţiei şi libertăţile necontrolate. Acestă localitate, cu populaţie predominant de etnie maghiară, nu s-a raliat turismului comercial din vestul ţării, aşa cum au făcut-o sicanii, considerînd că valorile materiale şi culturale autohtone nu trebuie scoase la mezat, ci dezvoltate, multiplicate, modernizate şi puse la dispoziţia europenilor prin schimburi echitabile în toate domeniile, dar cu îndeplinirea cutumei respectului reciproc.

Dacă pregăteşti o cocă bună, cu respectarea reţetarului, şi nu-ţi drămuieşti eforturile la frămîntat, pîinea creşte frumos şi nu îşi pierde din inconfundabilul gust al bobului de grîu, maturizat discret sub razele de soare.

Poate că mulţi din cititorii noştri îşi pun întrebarea: ce are spicul de grîu cu fructul măceşului? Răspunsul l-am găsit la harnicele şi frumoasele sîncrăience, care şi-au aşteptat oaspeţii la acestă a VII-a ediţie a prelucrării măceşelor cu acele pîini tradiţionale, coapte pe vatra cuptoarelor din curte, pe ale căror felii au întins, cu discreţie, un strat de untură, ba chiar şi alte preparate din nomenclatorul cărora nu a lipsit gemul de măceşe, devenit adevărat brand local.

E greu să redai, pe scurt, ceea ce s-a întîmplat sîmbătă la Sîncraiu, sau mai bine spus, ceea ce s-a întîmplat în acest octombrie în localitatea rurală din marginea Apusenilor, în care toate uliţele şi străzile sînt asfaltate şi care este… proprietarea celei mai moderne arene sportive, dată în folosinţă cu doar două săptămîni în urmă. Este comuna în care anul 2012 a fost declarat ‘’Anul florilor’’, ceea ce a generat o adevărată competiţie între gospodarii care şi-au împodobit nu numai ferestrele, dar şi curţile cu o multitudine de specii florale. Inclusiv stîlpii de curent şi telefonie din perimetrul localităţii au devenit purtătorii ghivecelor de flori, de ordinul sutelor.

Revenind la manifestările tradiţionale ale anotimpului la Sîncraiu, trebuie să consemnăm mai întîi faptul că în 13 octombrie s-a organizat ‘’Balul Strugurilor’’, ocazie cu care 16 flăcăi şi fete, îmbrăcaţi în costume populare, au defilat călare de-a lungul satului, avînd antemergător un tînăr călare pe un măgar, postură din care lansa invitaţii la ‘’Balul Strugurilor’’. Căminul cultural a devenit destinaţia exclusivă a strugurilor şi licorii obţinute din ciorchine, în jurul acestora organizîndu-se concursuri, montaje literar-muzicale şi chiar … penalităţi de cinci lei pentru cei care au sustras cîte un bob sau ciorchine, fără încuviinţarea organizatorilor. A fost primul bal al anotimpului aromat cu fructe, dar şi al culesului de măceşe. Fără a aduna saci de măceşe nu se putea ţine tradiţionalul festival care, pe lîngă componenta sa comercială, a avut-o şi pe cea de familiarizare a tinerilor cu această îndeletnicire, de a obţine gem din acest fruct sănătos, bogat în vitamina C şi nu numai.

Festivalul măceşelor a însemnat şi o lecţie de ospitalitate, ţinută în piaţa Sf. Ştefan, unde au fost montate patru corturi tapetate cu cusături, ţesături, broderii, farfurii vechi din colecţia sătenilor, flori şi sculpturi din lemn, în faţa cărora, tinere doamne sau fete ofereau celor veniţi ceşti cu cafea, ceai din măceşe, pălincă, vişinată, afinată, vin, sucuri şi apă minerală, o multitudine de prăjituri, cozonaci şi gogoşi crocante, acestea fiind doar un … aperitiv pînă la finalizarea fierberii bograci-ului şi a sarmalelor, la cortul numărul cinci de pe malul pîrîului Morii, locul unde localnicii îşi sărbătoresc evenimentele importante din viaţa comunităţii.

La ora 10 se lucra la cele patru ateliere unde echipele formate din cîte opt ‘’meştere’’ în gemuri, echipate în frumoase costume populare, procesau cu multă migală şi atenţie fructele de măceş. Aici, am profitat de momentele de repaus ale doamnei Elisabeta Póka, dînsa descriindu-ne drumul de la fruct la gem. După o atentă curăţire şi spălare, se pune la prima fierbere care durează două ore. Apoi se trece pasta prin strecurătoare şi o sită deasă, pentru a se purifica de acel puf înţepător ce se găseşte pe măceşe. După ce trec 30 de minute, la a doua fierbere, se adaugă 500 g zahăr la un kg de pastă şi se mai fierbe încă 20 de minute, după care gemul se aşează în borcane. Fierberea se face în cazane de aramă, la foc cu lemne, amestecîndu-se permanent cu lopăţele din lemn, pentru a nu se prinde gemul de vasul care măsoară pînă la 100 litri.

Pe toată durata pregătirii , ‘’ucenicele şi ucenicii’’, de fapt toţi doritorii să cunoască această îndeletnicire, privesc cu atenţie, pun întrebări şi chiar sînt lăsaţi să participe la pregătirea acestei delicatese. Produsul finit este supervizat de un juriu care stabileşte şi ordinea premierilor. În această ediţie, toate cele patru echipaje au luat acelaşi punctaj, maxim, obţinînd diplome şi premii în produse de artizanat. După răcirea gemului, acesta a fost oferit spre degustare şi cumpărare, în ambalajele clienţilor sau ale producătorilor.

În timpul procesării fructelor, sutele de participanţi la festival, dintre care peste 350 au venit din Ungaria, inclusiv două ansambluri artistice din Komadi şi Püspökladáni care au defilat în costumele lor tradiţionale alături de ansamblul local, au vizitat expoziţia de fotografii din sălile Căminului cultural, inclusiv cele care prezentau Maratonul marilor pereţi muntoşi din Slovacia pînă în Franţa, maraton prezentat de alpinistul Törok Janos din localitate, care cunoaşte Alpii mai bine decît Apusenii de lîngă el. Tot în Căminul cultural a fost prezentată şi piesa de teatru ‘’Vis cu bucurii’’, iar cele trei grupuri artistice au susţinut spectacole atît pe scenă cît şi în aer liber, la locul unde s-a produs gemul. Tot acolo a avut loc şi recitalul de operă sustinut de tenorul Simonyi Ferenc din Debrecen.

Coordonatorul Asociaţiei Agroturistice Sîncraiu, Vincze Istvan, şi viceprimarul Peter Arpad au subliniat în alocuţiunile lor dimensiunile europene ale acestui festival, care va concura în viitor cu festivalul berii de la München, Sîncraiu fiind deja un reper european prin calitatea şi dimensiunile pensiunilor existente aici şi ofertele turistice din zonă.

Graţie imaginaţiei primarului Andrei Póka şi a cîtorva localnici, aici funcţionează un atelier de fierărie – ca parte a unui muzeu -, într-un alt loc se oferă vizitatorilor o colecţie de obiecte de artizanat, Rigo Ilona şi-a pregătit o cameră cu tot ceea ce a moştenit de la moşi şi strămoşi, pentru a le arăta celor ce vin în comună şi îi trec pragul, iar meşterii populari prezintă lucrări de sculptură în lemn, mobilier pictat, obiecte de artizanat sau lucrează zilnic la împletit pănuşi şi nuiele şi la alte îndeletniciri.

Ziua s-a încheiat la Sîncraiu cu un bogat bilanţ cultural-artistic şi turistic, dar şi cu un bal al … măceşelor.

Dumitru VATAU