Fericirea Crăciunului pe „calea Fericirilor” Cardinalului Iuliu Hossu

Anul 2025 – Anul „Cardinal Iuliu Hossu” la nivel național, prin organizarea de evenimente culturale, artistice, prin apariții editoriale, publicații, expoziții cu caracter documentar, atât la nivelul Bisericii Greco-Catolice, cât și la cel al unor asociații, fundații, instituții publice va evidenția în societatea contemporană personalitatea luminoasă a Episcopului greco-catolic martir, promotor al unității, păcii și împăcării mult dincolo de limitele confesionale. Prin legea nr. 290 / 24 oct. 2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 968 / 25 oct. 2023, a fost instituit „«Anul Cardinal Iuliu Hossu» pentru celebrarea vieții, operei, personalității, martiriului, rolului determinant în realizarea Marii Uniri și a eforturilor depuse pentru salvarea evreilor în perioada Holocaustului ale Episcopului Eparhiei de Cluj-Gherla din cadrul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Cardinalului, senatorului de drept în Parlamentul României, membrului de onoare al Academiei Române și deținutului politic Iuliu Hossu”.

 

În expunerea de motive a proiectului de lege, inițiatorii – Silviu Vexler și Ovidiu Ganț, deputați din partea minorității evreiești -, considerau acest an, „un act de reparație morală și un gest simbolic (…) ce va transmite un mesaj puternic tuturor partenerilor de dialog ai României și va consolida prestigiul țării noastre în plan internațional”; de asemenea, un act care „va aduce o minima dreptate pentru toate victimele persecuției comuniste”, și, care să devină pentru viitor un simbol pentru „libertate, drepturile omului și valorile unei societăți normale”.

Dar, până la ceremonia de beatificare a celor șapte Episcopi greco-catolici martiri, celebrată la 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj, de către Sfântul Părinte Papa Francisc, și până la instituirea, în 2025, a unui An „Cardinal Iuliu Hossu” în România, Episcopul Iuliu Hossu – și, la fel, toți Episcopii greco-catolici din timpul său – au petrecut ani de întuneric, de neputințe, în închisoare și domicilii forțate, sub regimul comunist, până la moarte. În trecerea prin veacul întunecat, pe drumul devenirii lor ca repere spirituale pentru posteritate, au trăit, fiecare, taina Crăciunului, așa cum o relevă o scriere spirituală a Episcopului Iuliu Hossu, de la sfârșitul anului 1947. Era ultima sa Scrisoare Pastorală de Crăciun, pe care o adresa, ca Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla, „Veneratului Cler și Iubitului popor credincios”, în care descoperea măreția lui Dumnezeu în smerenia venirii Sale pe lume.

Episcopul Iuliu Hossu vedea în Pruncul «înfășat în scutece și așezat în iesle» semnul lucrării tainice și minunate a lui Dumnezeu: „Taina mare a Nașterii, după trup, a Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, se așază, din nou, înaintea ochilor sufletelor noastre. Minunată și necuprinsă taină, această intrare în lume a Împăratului Cerurilor, care pe pământ s-a arătat și cu oamenii a petrecut. «Hristos se naște preamăriți-L». Așa ne cheamă Biserica. Să-L preamărim. Să plecăm genunchii sufletelor noastre credincioase, în fața ieslei și să mărturisim, cu suflet cucernic: «cred Doamne și mărturisesc, că Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu celui viu, carele ai venit în lume, să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu»! Să-i închinăm această mărturisire și să-i înălțăm această preamărire, Celui ce pentru noi și a noastră mântuire, a venit în lume. Cu credința păstorilor, să primim vestea bucuriei celei mari, a Nașterii Mântuitorului și în semnul dat lor, să-L aflăm, înfășat în scutece și așezat în iesle. În acest leagăn sărăcăcios, pe care și l-a ales Împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre, la intrarea sa în lume, să-I aducem închinarea noastră astăzi.(…) Taină străină, cu adevărat și minunată, bucuria mare a păstorilor, care va fi pentru tot poporul, noul născut Mântuitor, «înfășat în scutece și așezat în iesle». Și deodată s-a făcut împreună cu îngerul mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: «Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oamenii de bunăvoire». (Luca 2, 13-14). Taină străină și necuprinsă, nici de minte îngerească : Mărirea lui Dumnezeu în iesle, Pacea lumii în iesle: «Prunc înfășat și culcat în iesle», bucurie mare pentru păstori și pentru întreg poporul. Împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre, Mântuitorul lumii, Hristos Domnul, Lui închinare, Lui mărire, întru toți vecii!

«Prunc înfășat și culcat în iesle»: Cu aceasta înfățișare și pe acest tron a binevoit a se așeza Împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor. Această cale a smereniei și-a ales-o, pentru a dezrobi din blestemul trufiei neamul omenesc. Șoapta ispititoare a duhului rău i-a răzvrătit pe strămoși împotriva lui Dumnezeu, cu făgăduința mincinoasă a vieții, prăbușindu-i în blestemul morții. Pe această cale a smereniei, din ieslea Viflaimului, pleacă Mântuitorul lumii până la moartea Crucii, pentru a dărui lumii viață, din prisosință, așa cum a spus: «Eu am venit ca viață să aibă și din prisosință să aibă»! S-a smerit pe Sine, chipul robului luând, întru toate asemenea făcându-se nouă, afară de păcat, ca pe cei de sub blestemul morții să-i răscumpere. De aici, din ieslea Viflaimului, pornește lucrarea bucuriei celei mari, pentru întreg poporul mare al lui Dumnezeu, pentru toate sufletele, pentru toate popoarele lumii, pe care a venit să le mântuiască. De aici, din smerenia ieslei pornește înălțarea măririi lui Dumnezeu și dăruirea păcii sufletelor în lume.”

Crăciunul următor, cel al anului 1948, Episcopul Iuliu Hossu și-l petrecea în arest preventiv, la vila patriarhală de la Dragoslavele, unde se afla împreună cu confrații săi, ceilalți Episcopi greco-catolici, după ce fuseseră arestați, ridicați din sediile lor episcopale de către agenții regimului comunist. De acolo au fost duși la Mănăstirea Căldărușani, apoi la Sighet, și, mai departe, pe calea numită de Episcopul Hossu, „calea Fericirilor”. O cale fericitoare pentru că, deși în detenție, împresurați cu sârmă ghimpată și ascunși ochilor lumii, Episcopii rămâneau prin trăire în Peștera Nașterii Domnului, unde se închinau la Sfânta Iesle. Aveau ca mângâiere și căldură în nopți înghețate prezența Maicii Sfinte, gândul la ea, la Fiul ei, Isus. Își petreceau zilele în necontenită rugăciune, nezdruncinată credință, oferind cântec de preamărire Domnului prin toată viața lor, și până dincolo de moarte.

V.S.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut