Fericire la îndemînă?

Asta-i întrebarea.

Căci psihologii, mai ales cei specializaţi în Psihologie de succes, printre care mă număr şi eu, zic că se poate. Nu simplu, nu uşor, dar nu e imposibil, chit că trebuie să lupţi pentru asta cu munţi de piedici, dintre care mulţi sînt fix în noi. Să le luăm pe rînd, şcolăreşte.

Care sînt cele mai fericite ţări din lume? Ce zic statisticile cele mai proaspete? Elveţia, Islanda, Danemarca, Norvegia, Canada, Finlanda, Suedia, Noua Zeelandă, Australia. Deci – nici vorbă că soarele, clima sînt factorii priomordiali de fericire. La ce ne gîndim atunci? La PIB, la siguranţă, la organizare, la civilizaţie, la venituri, la evitarea stresurilor absurde din ţările haotice, prost organizate şi pline de corupţie şi violenţă, grosso modo, la ţările tare nefericite şi cu mari probleme. Bine, asta zic statisticile sociologilor. Statisticile psihiatrilor constată, însă, tocmai acolo depresii prea multe şi tot mai multe cazuri de suicid. De ce? …

Să ne înţelegem: nicăieri nu există fericire deplină! Nici unanimitate, cea care era în vechile şedinţe de partid. Peste tot oamenii sînt feluriţi, cu standarde diferite de Ideal, cu moşteniri genetice bune sau mai puţin bune sau chiar rele. Peste tot omul rămîne mai mult sau mai puţin bîntuit de cele 7 frici fundamentale: de moarte, de boală, de singurătate, de bătrîneţe, de război, de pierderea iubirii, de nerecunoaştere, respectiv neafirmare. Ordinea e, desigur, personalizată, căci fiecare om, în fond, este un unicat.

Şi totuşi, în ciuda existenţei unui top al fericirilor, căci, nu-i aşa, pînă şi fericirea este un gradient de fapt, în general, omul azi este un nefericit. O declară pînă şi cei din „ţările fericite”. Şi bogaţii şi săracii, şi tinerii şi bătrînii, şi sănătoşii şi bolnavii, toţi se pare că vor şi altceva. Ceva în plus! Ceva mai mult! Ceva mai „altfel”! Nu-i curios?

Există o lege a fericirii, Legea Weber-Fechner, care ne arată un adevăr teribil: pentru ca omul să fie constant fericit, factorii de fericire trebuie să crească într-un ritm exponenţial. Unde s-ar ajunge?

În Rai!

Aici pe Pămînt, se pare că nu e posibil, căci cum crezi că eşti fericit, cum vine boala, fiscul, ghinionul, DNA-ul, puşcăria, şomajul, divorţul, moartea sau singurătatea! Cum crede omul că e sus, cum se-nvîrte roata şi ajunge jos, cît ai zice „nu se poate!”

Ba se poate!

Chinezii au o filosofie interesantă care-i pregăteşte pe oameni de mici: cînd eşti plin de succes, trebuie să te aştepţi, obligatoriu, la un eşec, căci el vine! Cînd eşti doldora de probleme care te acoperă şi te apasă ca un nor greu de furtună, fii sigur că va ieşi soarele şi pe strada ta!

Aşa e viaţa.

Probabil că altfel ne-am plictisi – rîd unii, deşi ai putea crede că de bine nu se satură nimeni.

Se satură.

Se satură, devin buieci, se apucă să facă prostii cu nemiluita, devin megalomani, egoişti, săriţi de pe fix, paranoici. Istoria trecută şi prezentă ne este martoră! Cum credeţi că s-a ajuns la atîtea aberaţii existenţiale, de mi-e şi scîrbă să le pomenesc?

Bunica avea o vorbă, moştenită şi ea din bătrîni: uită-te în jur şi te compară cu cei mai nefericiţi ca tine! A zis-o şi Cioran mai esenţializat, căci „iadul egalitar” se pare că pansează răni care dor. Nu-i cam trist „medicamentul” acesta de fericire? Nu-i cam anti-progres?

Este.

Dar nici omul nu-i o fiinţă prea veselă azi, deşi de la natură, zic înţelepţii, cam aşa ar trebui să fie. Dar e bîntuit de angoase, de frustrări, de neîmpliniri şi nelinişti, de anxietate, de inutilitatea luptei cu morile de vînt sau cu entropia.

Fericirea constă în progres? Deloc.

Poate în progresul spiritual, de fapt asta e sigur!

Fericirea constă în cultură?

Poate.

Cu siguranţă în Artă, căci Ştiinţa şi Tehnologia, deşi dezvoltate uluitor în ultima vreme, n-au adus numai bucurie omului. Dimpotrivă.

Fericirea constă în sănătate?

Da. Dar nu-i destul.

Fericirea constă în măriri, celebrităţi, funcţii?

Da. Dar nu-i destul.

Fericirea constă în recunoaşterea valorii tale?

Da. Dar nu-i destul.

Fericirea constă în pace? Da. Dar nu-i destul.

Fericirea constă în Iubire? Da. Dar nu-i destul.

Fericirea constă în lipsa oricărei dureri?

Da. Dar asta nu-i posibil pe Pămînt!

Tot restul, însă, da, dacă am fi mai înţelepţi. Cum nu e cazul…

Stela-Maria IVANEŞ