Femeia care stă la coadă

RADU VIDA

Am auzit-o pe Violeta Alexandru. În dispută cu „şăfii”. Şi nu pot spune că mi-a plăcut în totalitate. Că i-a pus la punct pe demnitarii care nu vor să stea la coadă – de acord! Ba chiar o felicit. Dar că ea vrea să stea în continuare la coadă… Şi-a înscris copilul la şcoală, stă pe la uşile zăvorâte ale funcţionarilor din administraţie şi – auziţi! – zice că din asta învaţă.

Bravos, doamna directoare?

Da’ acum, violenta doamnă a ajuns ministru. Drept pentru care are probleme. Şi cu consultarea publică, şi cu dialogul social. Ca să nu lungim vorba, v-o spun p’aia dreaptă: doamna Alexandru consultă şi dialoghează doar cu o anumită parte a populaţiei.

Cu diapsora, în speţă.

Acolo se fac excursiile cele mai babane, acolo se poate socializa în condiţii mult mai civilizate decât în Ţărişoară, unde nici infrastructura, nici agresiunile paparazzo nu permit acest lucru. Ba, din contră, acolo se pot face aranjamentele şi permutările necesare pentru ca, la vot, să iasă cine trebuie.

Există şi în străinătate o mână de oameni care nu vor să lucreze. Dar s-au pus şefi peste diferite organizaţii, care-i reprezintă pe românii plecaţi prin cele ţări.  Şi care, firesc, dau cu gălăgia. Cerând îmbunătăţirea votului pentru milioane de români aflaţi în toată lumea asta.

Grea problemă, să recunoaştem!

Orice ar spune şi orice ar face, partea… vocală a diasporei trebuie să recunoască: afiliaţii la tot felul de organizaţii nu au un mare apetit pentru vot. Ei s-au dus acolo să muncească, să facă bani, să-şi târască mărunta existenţă, acolo, unde li se pare lor că e mai bine. Şi unde, după munca prestată, plătesc şi impozite. Şi unde, în mod normal, ar avea dreptul (ba chiar şi obligaţia) să-şi aleagă… aleşii. De ce nu se întâmplă aşa! Pentru că nici doamna cea violentă în limbaj din fruntea ministerului şi nici alte doamne şi domni nu vor să asculte şi cealaltă parte a populaţiei: care nu crede că aceşti oameni, au dreptul să-şi bage nasul în ciorba noastră sărăcăcioasă.

Sigur că noi spunem toate acestea de multă vreme. Şi fără nici un rezultat, pentru că toţi, dar absolut toţi politicienii au nevoie de mase de manevră. Şi ce bine e să mergi prin Italia, sau Spania, sau Grecia (dacă nu şi mai departe) să tragi un concediu plăcut şi, aşa, de divertisment, să mai tragi câte o minciunică alegătorului de departe. Îi promiţi senatori, deputaţi, ministeriabili cu… problemele lor şi… după 4 ani o iei de la capăt.

Acu’, doamna Violeta şi Alexandru fostă director ONG la Institutul de Politici Publice şi actual ministru cu toate alea de vi le-am spus mai înainte spune că ea nu poate! Să schimbe lucrurile, desigur.

Va trage însă tare pe o ordonanţă de urgenţă târzie. Şi va promova ideea după care listele suplimentare să se facă la toate secţiile de votare, nu numai la ambasade, votul electronico-necontrolabil să fie un fel de floricică la reverul fiecărui  diasporez ce votează corespunzător, iar doamna ministru se va aşeza la coada celor care, aici, nici că au fost întrebaţi ce şi cum cu cei care habar n-au ce-i prin patria lor. Dar votează, dau cu presupusul, plătesc la alţii şi fac în aşa fel încât de sărbători să vină în bătătură, cu cadourile aferente pentru familii… Ceea ce e de neînţeles: de ce să stăm noi la coadă, şi ei nu?.

Că aşa, să tot fii ministru… dialogator uni-sens şi consultant public pentru cei care, din an în paşti, dau bună ziua la iarba verde, verde de-acasă! Iar pe restul, majoritarii, fraierii care n-au putut sau n-au vrut să plece, să-i laşi, acolo unde spune, gingaş, înjurătura din folclor. Nu credeţi? Aţi văzut şi veţi mai vedea, vă asigur.