Febra secesionistă

Pe măsură ce se apropie data de 1 octombrie, lucrurile se precipită tot mai mult în Peninsula Iberică. Şi asta pentru că secesioniştii catalani ţin cu dinţii să organizeze la această dată referendum pentru separarea de Spania şi transformarea regiunii lor într-un nou stat european. O tentativă în acest sens a mai avut loc în noiembrie 2014, însă conducerea centrală a Spaniei a reuşit să blocheze procesul, astfel că în locul referendumului a avut loc un fel de sondaj cu privire la viitorul Cataloniei. Desigur, Madridul se agită din nou extrem de mult pe această temă, încercând să ia măsuri pentru contracararea jocului periculos al ruperii Spaniei. Astfel, Curtea Constituţională a Spaniei a decis suspendarea timp de cinci luni a noii legi a referendumului, adoptată de către Parlamentul regional al Cataloniei, pentru a le permite judecătorilor să aibă timp să analizeze dacă scrutinul respectă Constituţia Spaniei. Totodată, în aceste zile, procuratura din Barcelona a ordonat poliţiei naţionale şi regionale să confişte urnele de vot, afişele electorale şi orice materiale care ar putea fi folosite pentru organizarea referendumului privind independenţa regiunii Catalonia. În ciuda acestor oprelişti, secesioniştii sunt hotărâţi să meargă înainte. Deocamdată, din sondajele agenţiei pentru sondaje a Guvernului regional din Catalonia, secesioniştii nu par a avea garantat succesul. Conform estimărilor, 41% dintre catalani susţin independenţa, în vreme ce 49% ar prefera ca regiunea să rămână în componenţa Spaniei. Ce e cert e că un eventual rezultat cu DA în favoarea independenţei va însemna nu numai o lovitură dată Spaniei, ci şi o vulnerabilizare a întregului spaţiu al Uniunii Europene. Şi asta deoarece cazul catalan va genera o contagiune separatistă în lanţ. Scoţienii se pregătesc şi ei pentru un al doilea referendum pentru independenţă, invocând de data aceasta ca pretext faptul că vor să rămână în UE şi nu cum au decis anul trecut britanicii. Liderii naţionalişti din Irlanda de Nord au vehiculat şi ei ideea organizării unui referendum pentru alipirea la Irlanda. Şi politicieni din Ţara Galilor vorbesc despre nevoia de a-şi reanaliza viitorul. Unda secesionitsă ar putea crea turbulenţe şi în Italia unde se discută de mai mult timp de entităţi precum Statul Liber al Tirolului de Sud, Republica Sardiniei şi Republica Veneţiei. De asemenea, în Belgia se vorbeşte de constituirea a două structuri statale: regiunea Flamandă şi Valonia. Efervescenţa secesionistă din Catalonia ar putea, totodată, constitui o sursă de inspiraţie şi pentru Ungaria, care se străduie tot mai tare să separe o parte din teritoriul şi populaţia Transilvaniei de România, pentru a şi le subordona. Ce e îngrijorător e faptul că, până acum, Uniunea Europeană nu a arătat că e pregătită să gestioneze astfel de provocări. Singurul mesaj pe această temă a venit de la preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care a ţinut să nuanţeze că noile state nu vor deveni automat membre UE şi că vor trebui să parcurgă toate procedurile de aderare. În ce măsură vor avea câştig de cauză mişcările secesioniste din Europa vom vedea. Un lucru este cert: majoritatea europenilor consideră că ar trebui respectate graniţele stabilite după Al Doilea Război Mondial, aşa cum preconizează Actul final de la Helsinki. Nicidecum fărâmiţarea statelor.
Cosmin PURIŞ