Făclii aprinse de credință peste generații: cele dintâi Catedrale ale Eparhiei de Gherla

În anul 2023, Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla aniversează 170 de ani de la întemeiere, adică tot atâția ani parcurși și înscriși în cartea istoriei de generații de creștini, ca ani de trăire a credinței în rit bizantin și în unire cu Roma.

Este un motiv de bucurie pentru credincioșii de azi ai acestei eparhii, de mulțumire adusă lui Dumnezeu, dar și de retrospectivă. Eparhia Greco-Catolică de Gherla (Armenopoli, Szamos-Újvár) a fost înființată de către Papa Pius al IX-lea, prin Bula Pontificală Ad Apostolicam Sedem promulgată la 26 noiembrie 1853. La aceeași dată, Eparhia de Făgăraș și Alba Iulia era ridicată la rang de mitropolie, cu sediul la Blaj (prin Bula Pontificală Ecclesiam Christi) și era întemeiată Episcopia de Lugoj (prin Documentul Apostolicum Ministerium).

Primul Sediu Episcopal al Eparhiei nou-înființate a Gherlei a fost orașul Gherla, iar cel dintâi Episcop a fost Episcopul Ioan Alexi (1856-1863), absolvent de studii teologice la Viena, ierarh cărturar, cu sentimente profund naționale, care a pus bazele organizării eparhiei, a înființat școli confesionale, înfruntând greutățile începutului. Pr. prof. Gheorghe Breharu (1918-2013), istoric al Gherlei, observa cum începând cu data înființării Episcopiei de Gherla, orașul Gherla a devenit, „treptat, un important centru cultural-școlăresc, un oraș cu o valoroasă intelectualitate românească, o citadelă de luptă și afirmare națională și social-culturală pentru românii ardeleni”.

Odată cu întemeierea Eparhiei de Gherla, Pontiful Roman Papa Pius al IX-lea ridica la demnitatea de catedrală singura biserică greco-catolică din acea vreme din orașul sediu episcopal, și anume, vechea biserică parohială din Candia (acum cartier al Gherlei). Deși Parohia Greco-Catolică din Gherla datează de la Unirea cu Roma din 1700, credincioșii de aici n-au avut o biserică a lor, ei mergeau la biserici din apropiere: la Băița, Nicula, Mintiu Gherlii, sau, având preot, se oficiau serviciile divine „pe la șuri” – în locuri improvizate.

Construirea bisericii care va deveni prima catedrală a Eparhiei de Gherla se leagă de numele unui călugăr erudit al Ordinului Sfântului Vasile cel Mare. Pr. Gherontie Cotorea (1720-1774 sau ’75), călugăr al Mănăstirii „Sfânta Treime” din Blaj, a fost trimis la Mănăstirea Nicula, de lângă Gherla, să primească pelerinii ce veneau să se închine la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Sfinte și avea în administrare și Parohia Gherlei. După multe memorii, a reușit să obțină un mic teren de la împărăteasa Maria Tereza, și suma de 2000 de galbeni, pentru edificarea unei biserici. Armenii din Gherla s-au opus însă ridicării unei biserici românești pe acest teren, și, cu intervenția Episcopului Grigore Maior de la Blaj, în 1776 a fost obținut un nou teren, din partea comunității armenești, ca urmare a unui schimb cu terenul inițial. Biserica a fost ridicată în perioada 1777-1778, „în Candia, dinjos de cetate”, de parohul Avram Meheș (1775-1792), „cu ajutorul credincioșilor și cu sprijinul armenilor” – se consemnează în documentul prin care s-a realizat schimbul – și a fost consacrată cu hramul „Intrarea în Biserică a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu”. Candia este numele vechiului târg românesc (valah) – lângă care, sosind în sec. XVII, armeni „din tot cuprinsul Ardealului” au construit un oraș nou: Gherla; Armenopolis (lat.); Szamosújvár (în limba maghiară, nume obținut prin traducerea numelui latinesc: Arx nova ad Samosium – Cetate nouă pe Someș).

Un autor din 1900 (citat de pr. Breharu), descrie prima catedrală a Gherlei, ca „un locaș modest, dar iubit și venerat ca nesecat izvor de har”. Căci „aici s-au întronat până acum toți episcopii noștri; aici ne-am logodit noi, preoții, cei mai mulți, cu Sionul creștinesc”. Mai amintește, același autor, cum, în 1858, Nunțiul Apostolic din Viena, Anton de Luca, văzând această „catedrală”, ar fi spus Mitropolitului Alexandru Șuluțiu care-l însoțea: „Vos adhuc estis in catacumbis!” (Voi și acum sunteți în catacombe!)”. Bisericuța din Candia a servit ca și Catedrală a Episcopiei de Gherla vreme de peste 50 de ani.

Abia cel de-al patrulea Episcop al Gherlei, Episcopul Ioan Sabo, după ce, de-a lungul a 20 de ani a cerut în mod repetat conducerii orașului un teren în zona centrală pentru edificarea unei catedrale, a obținut în cele din urmă un teren pe strada (azi) Bobâlna, la nr. 28. În anul 1904, s-a primit din partea Statului suma de 80.000 coroane-aur, pentru cheltuielile de construcție. Planul a fost făcut de ing. George Tiechtl, după modelul bisericii arhiepiscopale din Atena. La 19 mai 1905, era așezată piatra de temelie. Catedrala Eparhiei de Gherla a fost edificată în următorii doi ani: 1905-1907. Noua Catedrală, de data aceasta o clădire impunătoare, având hramul „Intrarea în biserică a Preasfintei Fecioare Maria”, a fost sfințită de Episcopul Ioan Sabo, „înconjurat de canonici și un mare număr de preoți”, la 21 noiembrie 1907, într-o atmosferă de mare bucurie. „A fost o sărbătoare de zile mari, la care a cuvântat cu însuflețire canonicul și marele orator dr. Octavian Domide”.

Prin Constituția apostolică Solemni Conventione, promulgată de Papa Pius al XI-lea, la 5 iunie 1930 – în timpul păstoririi Episcopului Iuliu Hossu (1917-1970) – a fost rearondată Eparhia de Gherla, odată cu întemeierea Eparhiei de Maramureș cu reședința la Baia Mare. Ca urmare, sediul Episcopiei de Gherla a fost mutat la Cluj, Eparhia devenind „de Cluj-Gherla”. La mutarea sediului episcopal de la Gherla la Cluj, Catedrala din Gherla a primit titlul de Cocatedrală, și a rămas, până în 1948, centru de cultură și spiritualitate greco-catolică, izvor de har pentru credincioșii din Gherla.

În anul 1948, la trecerea forțată în ilegalitate a Bisericii Române Unite, și biserica cocatedrală a fost confiscată de regimul comunist și dată în folosință Bisericii Ortodoxe. Deși nu a fost restituită, rămâne un important reper istoric pentru Biserica Română Unită, cu atât mai mult cu cât în cripta cocatedralei din Gherla se află înmormântați doi dintre Episcopii de Gherla: ctitorul acestei catedrale, Episcopul Ioan Sabo († 1911) și succesorul său, Episcopul Vasile Hossu († 1916)

Cea dintâi Catedrală a Eparhiei de Gherla – bisericuța din Candia, nu mai există de la începutul sec. XX. Dar, în cinstea aniversării a 25 de ani de episcopat ai Arhiereului Iuliu Hossu, acum fericit martir, o asociație a Bisericii formată din laici, Reuniunea Mariană (atunci Reuniunea Sfânta Maria) a ridicat pe locul unde s-a aflat Altarul primei Catedrale din Candia, o troiță „lucrată de țăranul sculptor Ioan Căinaru din comuna Zagra”. Ziarul Episcopiei de Cluj-Gherla, Curierul Creștin relatează evenimentul din 13 decembrie 1942 – la Jubileul instalării Episcopului Iuliu Hossu în scaunul episcopal de Gherla, în cadrul căruia pr. Iosif Sângeorzan, vicarul foraneu de atunci al Gherlei, a prezentat Episcopului darul jubiliar, adresându-i cuvintele: „Credința ne face să ținem de adevărat tot ce ne-a descoperit Dumnezeu și ne învață Sfânta Sa Biserică. Noi ținem cu tărie, cu toate puterile sufletului, la tot ce Biserica noastră, scumpă și strămoșească, ne pune înainte; credem așa cum au crezut părinții și strămoșii noștri, care în biserică – pe locul altarului căreia s-a ridicat acum acest monument – și-au vărsat lacrimile lor în timpuri de restriște, de întunecare și au aflat totdeauna mângâiere la picioarele altarului, iar în puținele clipe de cer senin și de bucurii sfinte au adus jertfa lor, mulțumind Domnului și au cântat, cu prorocul Isaia, la slujba Dupăcinarului: «Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu». Credem în această Biserică, care propovăduiește dragostea în Hristos Domnul și pacea între neamurile pământului (…). Ieromonahul Gherontie Cotorea din Mănăstirea Sfintei Treimi de la Blaj, ca paroh al Szamosújvár – Gherlei, reușește să realizeze dorința aceasta arzătoare: să primească locul, să facă rost de bani și să înceapă clădirea bisericii din Candia – terminată sub paroh – protopopul Avram Miheșan”. Se mai consemnează: „Înalt Preasfinția Sa, în răspunsul dat, a accentuat însemnătatea sfintei troițe, apoi a binecuvântat troița, sfințind-o cu apă sfințită, dând binecuvântarea arhierească asupra lucrului săvârșit”. Troița binecuvântată se păstrează și azi, simbol al nașterii, în urmă cu 170 de ani, a Eparhiei de Gherla.

V.S.