Expoziţie de sculptură KOLOZSI Tibor

Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN) vă invită la vernisajul expoziţiei de sculptură a artistului clujean Kolozsi Tibor, care va avea loc joi, 23 aprilie 2015, la ora 18, în curtea Muzeului de Artă Cluj-Napoca (Palatul Bánffy, P-ţa Unirii nr. 30). Expoziţia va fi vernisată de Németh Júlia şi Oliv Mircea, critici de artă.

Kolozsi Tibor, sculptorul.

Forţa. Misterul. Poezia Vie a bronzului. Puterea sculpturii lui Kolozsi Tibor este compusă din formele care exercită o presiune, sau se precipită, iată din interior către exterior. Frunţi, chipuri, ochi, nasul, gura, buzele, degete, genunchi, toate caută să împingă spre afară, să creeze o tensiune care lasă să se ivească forma şi figura. Forţa, fermitatea, limpezimea şi claritatea se precipită spre exterior, creează tensiune, putere şi vitalitate – pumnul strîns, simbol al Puterii şi al Forţei. Figura însăşi devine o imagine a singurătăţii, a puterii de a transfigura chipul, mîna, ochii, inima…

În fiecare lucrare a lui Kolozsi Tibor există o amprentă şi o idee pe care o produce propriul lui suflet de sculptor, propria lui muncă artistică şi poezia căreia „alcătuirile” şi „configurările” sale figurale îi răspund din plin. Toate acestea dau spaţiu şi împrumută „acţiune poetică” şi „realitate transfiguratoare” formei. Dacă în modelarea iniţială spaţiul şi forma îşi capătă Puterea şi Forţa din exterior, sculptura, lucrarea turnată în bronz, îşi primeşte Misterul şi Adevărul din interior. În felul acesta, sculptura lui Kolozsi Tibor îşi menţine identitatea, puternică şi independentă. Ea transmite un sentiment de (ne)linişte permanent, un sens de a fi din care comoţiile şi anxietăţile existenţei umane sînt eliminate.

Arta, viziunea artistică mai exact spus, a lui Kolozsi Tibor are în ea ceva memorial şi se constituie într-un memento închinat sculpturii însăşi. Lumina, din orice poziţie ar îmbrăţişa o asemenea sculptură, nu face altceva decît să o flateze. „Natura umană”, omenescul, pe care artistul o inculcă propriilor lucrări ca pe o realitate poetică vie nu este cu nimic mai prejos decît realitatea poetică a naturii care o înconjoară şi căreia sculptura îi împrumută ceva din sufletul ei.

Oliv MIRCEA

critic de artă