Expoziţia 90 DE ANI ÎN NOUĂ PAŞI

Joi şi vineri, în holul Filialei Cluj a Academiei Române a fost organizată expoziţia 90 DE ANI ÎN NOUĂ PAŞI, eveniment realizat de Ion Cuceu, Anamaria Lisovschi, Cosmina Timoce şi Liviu Pop.

Cercetările etnologice instituţionalizate au, la Cluj, o istorie de 90 de ani. În cadrul Zilelor Academice Clujene, cei interesaţi au putut păşi prin această istorie, descoperindu-i urmele: fonograful şi cilindrii de ceară, diapozitivele color cu ţesături din Munţii Apuseni, fotografii şi manuscrise din lumea rurală a anilor ’30, magnetofonul lui Ioan R. Nicola, plăci de patefon şi matriţele unor culegeri muzicale, fragmente audio digitizate din colecţia de benzi de magnetofon, dar şi fragmente din cele mai noi interviuri realizate, exemplare din reviste de folclor de la începutul secolului trecut şi o instalaţie audio-video interactivă. Toate acestea au fost expuse în Holul Filialei Cluj a Academiei Române, str. Republicii 9, în zilele de 24 şi 25 Mai 2012.

Potrivit unuia dintre organizatori, dl Liviu Pop, fondatorul Arhivei de Folclor a Academiei Române, Ion Muşlea, a iniţiat, la începutul anilor 1930, ample acţiuni de culegere a folclorului din întreaga Românie, atît prin intermediul colaboratorilor din lumea rurală, cît şi prin intermediul stipendiaţilor, însărcinaţi cu elaborarea unor micromonografii zonale. Rezultatele acestor acţiuni de culegere se constituie astăzi în cel mai important fond românesc de manuscrise cu conţinut folcloric.Tot Ion Muşlea a pus bazele bibliotecii Arhivei de Folclor a Academiei Române, în care putem găsi colecţiile primelor reviste de folclor din ţară, cum ar fi Şezătoarea, Izvoraşul, Comoara satelor, Sociologie românească.

După instalarea comunismului, activităţile de culegere a folclorului s-au diminuat o vreme, dar Ion Muşlea şi-a putut continua munca de sistematizare şi tipologizare a materialului adunat, de elaborare a Bibliografiei generale a etnografiei şi folclorului şi a Tipologiei din răspunsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu. Începînd cu anii 1960, datorită extinderii treptate a colectivelor de cercetători, dar şi introducerii magnetofonului între tehnicile de înregistrare, au putut fi organizate ample cercetări monografice în zone reprezentative, astfel încît Fondurile Arhivei s-au îmbogăţit considerabil cu folclor cules nu doar din satele româneşti, ci şi din satele locuite de maghiari, saşi, evrei sau sloveni. Fondurile ştiinţifice de documente au fost, treptat, unificate prin catalogarea şi sistematizarea materialului folcloric, astfel încît, după 1990, în cadrul Arhivei de folclor a Academiei Române s-au putut pune bazele unor noi instrumente de lucru, ale unor corpusuri bibliografice şi tipologice.

Începînd cu anii 2000 au fost explorate metode de digitizare a materialului existent, atît pentru salvarea de pe suportul vechi, cît şi pentru creşterea accesibilităţii acestuia şi, implicit, a vizibilităţii interne şi internaţionale a celui mai important centru de informare şi documentare etnologică din Transilvania – Arhiva de Folclor a Academiei Române.