„Experienţe” cu Alexandru Chioreanu

Mica galerie a ziarului Făclia, deschisă generos întrebărilor picturale infinit variate în tehnici sau idei este scena spectacolului interior semnat cu unicitate de Alexandru Chioreanu (n.1954). Înconjurat de prieteni, emoţionat, vorbind divagant aproape haotic despre relaţia sa necesară cu culorile, formele, ca jurnal al vieţii sale, ca vehicul sigur salvator al eului sau din parcursul aventuros al propriei sale existenţe…..Cu liceul terminat în Cluj, bucurându-se de afecţiunea profesorului de desen şi pictorului Laurenţiu Buda, tânărul Alexandru Chioreanu părăseşte periculos şi clandestin România, comunistă, reuşeşte să ajungă în Franta. Acolo studiază comerţul exterior, întemeiază o familie, are copii…. şi pictează, cu gândul la minunatele şi fabuloasele destine ale unor artişti nutriţi de geniul francez, hoinari prin Tahiti, asemeni lui Gaugain. A haiducit şi el prin Libanul încercat de veşnice războaie, prin lumea largă Egipt, Belgia, Olanda….Nu a studiat pictura prin şcoli, nu s-a ataşat de nici o grupare artistică….dar a pictat s-a întreţinut chiar din pictură. Neliniştit, a renunţat la tot ce avea şi a revenit în ţară, reconstruind alt drum, altă familie ….dar pictând sau încercând să exprime acea nelinişte care l-a dominat probabil dintotdeauna. Lucrările expuse sub genericul „Experienţe” s-au dorit o prezentare a temelor şi tehnicilor care au fost bucuria sa interioară, leacul dezechilibrelor sale, al nonconformismului voit sau nu. Afişul expoziţiei semnifică destul de bine „joaca” de-a creaţia în care se refugiază domnul Alexandru Chiorean, succesiunea spaţială a parcursului expoziţional marcând şi „experienţele” sale mai mult sau mai puţin formale. Două -trei peisaje verzi de luminişuri, un drum sibian medieval-expresionist, cu scări şi cunoscute arcade, câteva ulcele smălţuite cu modestele buruieni de rigoare, două sau trei peisaje iernatice în negru şi alb dar şi cu Soarele-cerc, Luna, cerc mai mic sau o altă posibilă planetă saturniană, încununând neobişnuit firmamentul-constelaţie picturale a tabloului.. O „Veneţie „în gama verde-orange (agreabilă în sensul clasic al frumosului ilustrativ), şi câteva obiecte pictural-sculpturale tinzând uneori spre grotesc, un nud. O „Creangă de Aur” este chiar o formă interesantă evident aurie asamblată de artist pe un fond pictural foarte frumos pictat decorativ pe motivul eternelor valuri cucuteniene, o pictură în griuri chiar colorate reprezentând un fir răsucit asemeni unui fir de Mărţişor multicolor şi jucăuş….centrat pe o enormă formă neagră (probabil carbune siliconat) asemeni unei pietre apocaliptice care ameninţă firul vieţii noastre, şi încă destule alte asamblaje obiectuale completează „experienţele” artistice propuse de artistul Alexandru Chiorean. Mai amintesc o ramă sculptată în forma unei cruci îngemănate, duble, care oferă cadrul unui Sfânt Gheorghe pictat pe o bucată de stergar ţărănesc de cânepă..

Expoziţia este de văzut pentru cei care sunt dispuşi să depăşească şabloanele de tot felul şi care pot intui chemarea spre ideal, spre creşterea de dincolo de dramele „căderii adamice”, ca o chemare eternă spre înţelegerea evolutivă a vieţii, amintindu-mi de un motto propus de premiatul cu Nobel Jose Saramago „:Haosul este o ordine încă nedescifrată”, la începutul romanului său „Omul duplicat”. Şi dacă ajungeţi la sediul ziarului Făclia de pe strada Clinicilor nr.33, vă rog să zăboviţi la peisajul planat de zborul unei pasări albe, zbor care vă aşteaptă pe tot parcursul lunii februarie.

Margareta CATRINU