Există şi o boală psihică a electoratului?!

ILIE CĂLIAN

Nu ştiu cum se face, dar constat că, de pe o zi pe alta, comentariile faţă de actuala guvernare sînt fie o varză de negaţie „la vrac”, fie nişte otrăvuri vechi, dinspre garnitura Băsescu, garnitura Macovei sau o alta, a cărei origine încă nu am depistat-o. Pe de o parte, este evident că o structură ancorată în realitate, a fostelor PDL şi PNL – actualul „nou” PNL – gîndeşte „la rece” despre perspectivele evoluţiei a ceea ce putem numi Opoziţia. Pe de altă parte, gargaragii din cele două partide – în frunte cu vicepreşedinta Gorghiu – pălăvrăgesc într-un hal care mă sperie. Vreau să zic: nu cumva se va adeveri o veche zicală românească – „Gura bate curu’”? În spate, „buldogul” Vasile Blaga o lasă pe Alina Gorghiu să-şi dea poalele peste cap: Elena Udrea nu este nici mai inteligentă, nici mai cultă decît Alina Gorghiu: este doar mai vicleană, exact în stilul „patronului” său, Băsescu. Numai că Alina Gorghiu nici nu are viclenia Elenei Udrea, nici nu are „în spate” un bărbat gata să se sacrifice pentru ea, ca Băsescu.

În această situaţie, este normal, ca ziarist, să fac felurite „scenarii”. Vreme de mai bine de douăzeci de ani, populaţia României a fost terorizată – în legătură cu aşa-zisa, „scenarită”, o boală pe care ar fi inventat-o ziariştii, care n-aveau alt mod de a-şi vinde inteligenţa şi cultura în domenii prea puţin accesibile populaţiei României pînă în acel moment. Nu contest că „scenarita” poate fi o „boală”, o intoxicaţie. Da, pentru cei cu puţină minte şi puţină cultură.

Cine a urmărit posturile de televiziune, a putut constata că „marinelul” Băsescu îşi continuă penibila acţiune agresivă împotriva tuturor. Cică, el vrea să-şi apere prestigiul fostei sale guvernări. (Că aşa a fost, aproape zece ani: guvernare, în locul premierului legal.) Dar, de ce ar trebui să şi-o apere?! V-aţi întrebat de ce nici Iliescu, nici Constantinescu nu s-au agitat „să-şi apere” perioada cînd au fost preşedinţi?! Buni sau răi, indiferent cum îi socotiţi, trebuie, cel puţin, să le recunoaştem demnitatea: ei nu se bat ca să-şi apere cine ştie ce geniale contribuţii la istoria post-decembristă a României, ci lasă Istoriei să-şi spună cuvîntul. Ei, bine, mîrlanul Băsescu vrea să-şi scrie el însuşi propria istorie.

Însă, mîrlanul Băsescu mai are circa 17% susţinători. Să cred că este vorba doar despre mîrlani, după chipul şi asemănarea sa – ori şi despre indivizi uşor de manipulat?! Cînd ajungem aici, de obicei se spune că politicienii sînt nişte ticăloşi, care manipulează „boborul”. Să fie clar: nu poţi „manipula” un om cu capul pe umeri, cu minimum de inteligenţă şi minimum de cultură. Cel care se plînge că a fost manipulat, că a fost prostit, că a fost păcălit – acela nu are dreptul moral să dea vina pe nimeni, decît pe propria incapacitate de a înţelege lumea.

Desigur, este comod să spunem că – acum! – Băsescu este un om bolnav psihic (eu am fost primul dintre ziarişti, acum vreo zece-unsprezece ani, cînd niciunul nu avea curajul s-o spună, chiar dacă înţelegea). Dar cum poţi explica faptul că acest bolnav psihic a avut bucuria atîtor alegeri şi realegeri? Nu cumva intră în discuţie limpezimea psihică şi culturală a electoratului?!