Există cuvântul „vindecare”, și în cancer

„Ziua Națională a Supraviețuitorilor de Cancer s-a sărbătorit în prima duminică a lunii iunie, dar este important să ne amintim mereu de cei care au deschis calea spre vindecare”.

Acesta e fost și scopul unei conferințe de presă organizate, joi, la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca, în cadrul căreia prof. dr. Patriciu Achimaș-Cadariu, dr. Rodica Cosnarovici, psiholog Corina Șomlea și Diana Todea, aceasta din urmă de la Asociația Litle People, au prezentat jurnaliștilor câteva aspecte care țin de boală, de vindecare și supraviețuire.

„Ideal ar fi ca această îmbolnăvire (de cancer – n.n.) să nu existe și știm că până la un punct, prin măsuri de profilaxie primare și secundare, putem evita undeva între 30 și 40 la sută din aceste îmbolnăviri. Restul, însă, nu le putem evita. Ce ar fi bine să facem ar fi să le diagnosticăm cât mai repede, fiindcă atunci le putem trata eficient și le putem vindeca. Există cuvântul vindecare, în cancer, dar pentru asta trebuie să identificăm boala în stare pre-malignă, în fază incipientă, la primele semne pacientul să se prezinte la medic, să fie informat, să aibă o educație specifică pentru a ști ce are de făcut mai apoi” – a spus prof. dr. Patriciu Achimaș-Cadariu, adăugând că, dacă ne uităm în statisticile instituționale, în studiile internaționale, „vedem că supraviețuirile pacienților din Institutul Oncologic Cluj sunt comparabile cu cele din Vestul Europei, ceea ce e foarte bine”.

„Ce este cel mai important în cancerele copiilor este faptul că în aceste boli supraviețuirea se ridică la cifre mult mai mari decât în cazul adulților. În România, conform Registrului Național de Cancer al Copilului, peste 60% dintre copii sunt considerați vindecați, lucru pe care eu îl socotesc un succes, având în vedere că în anii 80, când oncopediatria românească făcea primii pași, supraviețuitorii puteau fi numărați pe foarte puține degete. Ce este, iarăși, important, privind supraviețuitorii, având în vedere că deja sunt o armată de supraviețuitori ai cancerelor copilăriei, este ce se întâmplă cu ei după aceea. Trebuie să știm că trecerea prin cancer lasă pacientului urme, unele dintre ele pe toată viața, dar copilul care a trecut printr-un cancer nu este un copil cu handicap grav, exceptând o parte dintre pacienții cu tumori cerebrale. Restul sunt pacienți care trebuie să se integreze în societate, în familie, trebuie să își facă propriile familii. Avem supraviețuitori care au copii, ei trebuie să ducă o viață cât se poate de apropiată de cea obișnuită, de viața omului care n-a fost niciodată bolnav. Dar trebuie să înțelegem, și noi și foștii noștri pacienți, că odată trecut prin această boală, pacientul trebuie urmărit toată viața de un oncolog” – a spus  dr. Rodica Cosnarovici, șefa Secției de oncopediatrie a Institutului Oncologic.

Reprezentanta Asociației Litle People, Diana Todea, a subliniat, la rândul său, că foarte important este să înțelegem că odată tratamentul finalizat, „poate nu este finalizată și povestea copilului care a fost diagnosticat cu cancer, astfel încât, din momentul spitalizării și până la finalizarea tratamentului, dar și după aceea, sunt anumite nevoi psiho-sociale” care trebuie acoperite. Este ceea ce, de altfel, face asociația, de ani buni, specialiștii și voluntarii săi fiind prezenți în secțiile de oncopediatrie ale spitalelor, unde oferă suport psiho-emoțional atât copiilor, cât și aparținătorilor. De asemeni, în cadrul Asociației, pentru copiii supraviețuitori de cancer a fost constituit Clubul Temerarii, în care se întâlnesc copii și adolescenți care au finalizat tratamentul și în cadrul căruia aceștia desfășoară diverse activități, împreună.

Ultima dintre vorbitori, psiholog Corina Șomlea, a explicat „traseul” pe care-l parcurge psihologul alături de copilul-pacient și de părintele acestuia, de la prezența suspiciunii de boală, la confirmarea diagnosticului, la debutul tratamentului, efectuarea și apoi finalizarea lui.

M. TRIPON