Exerciții de empatie: „În trafic”

Dacă stau bine să mă gândesc, cele mai hidoase fețe le-am văzut în trafic.

Probabil că imposibilitatea de a te face auzit prin parbrize și geamuri, te-ndeamnă la grimase mai „expresive”. Dar pe lângă asta, e graba. Fuga permanentă de-a ajunge undeva. Și modul în care-l vezi pe Celălalt ca piedică-n calea destinației tale.

„N-a semnalizat!”, „a virat la stânga fără să se asigure!” și altele asemenea, care te fac să-ți pară rău că n-ai la îndemână claxonul unui tir. De fapt, în acele momente, nervii noștri nu sunt legați neapărat de problemele din trafic, cât mai ales de peisajul în care cei ce-ți apar în față îți iau din avânt sau strălucire.

Și dacă s-ar întâmpla asta doar pe șosele. Dar prea adesea, în mai toate-cele, am vrea să-l anihilăm pe cel care, fără să semnalizeze sau fără să se-asigure, intră-n fața noastră. Și nu ținem cont că poate Dumnezeu ni l-a trimis ca să punem frână. Ca nu cumva avântul nostru egoist să ne fie spre prăpăstii.

Atunci când ești la vreo intersecție de străzi și vezi c-apare unul de pe la colțuri, oferă-i prioritate. Cu siguranță că are motive serioase să forțeze intrarea pe drumul cel drept. Nu-l considera piedică, pentru că numai în felul ăsta Dumnezeu va monta pe drumul tău semnul iubirii Sale depline: „sfârșitul tuturor restricțiilor”.

Pr. Bogdan CHIOREAN