Exerciții de empatie: Despre cireșe și alte manipulări generatoare de isterie

Prin anii ’50, undeva în Washington, pe parbrizele multor mașini au apărut brusc mici defecte, sub forma unor bule sau ciobituri. De la câteva cazuri izolate, în urma știrilor de la radio, oamenii au început să-și verifice mașinile și, miraculos, aproape toți reclamau aceeași situație.

Ca să întrețină isteria, au început și teoriile conspirației: o fi un grup de vandali (dar deja erau vreo 15.000 de reclamații…), sau ceva praf meteoric sau, în fine, urme ale unor posibile teste nucleare.

În fapt, totul a fost o isterie colectivă ce a determinat oamenii să privească mai cu atenție parbrizul mașinii care și până atunci avea defectele respective.

Legat de cireșe, mi-amintesc faptul că înainte de a fi la școală, mergeam cu bunica în piața din centrul orașului și, întotdeauna în preajma zilei mele de naștere, în luna mai, erau câteva bătrâne, ghemuite pe-un scăunel de-ăla jos, care vindeau cireșe „la legătură”. Concret, erau variante de 3, 5 sau 7 cireșe (să nu fie „cu soț”, probabil). Nu țin minte prețul, dar nici nu se-nghesuia lumea. Evident că dacă le-ar fi vândut la kilogram, costul era unul astronomic. Așadar, nimic nou.

Ce mă miră este faptul că suntem deosebit de interesați de siguranța datelor personale, pașapoarte biometrice, oculta mondială, dar rămânem tributari lozincii „e adevărat, doar s-a zis la TV/radio!”.

Pr. Bogdan CHIOREAN